Caruselul -capitolul 3

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 3

CAP.3
Am rămas şocat şi blocat. Deşi voiam să
fug după ea, picioarele mele nu au
reacţionat. Îmi sunau în urechi cuvintele ei.
Oare ce-a vrut să zică? De ce să nu întreb?
Ştiusem că era însărcinată, şi totuşi am
plecat, am lăsat-o singură. Oare a făcut
avort? Probabil că nu, de aceea a spus că
este fiul ei şi numai al ei.
Cum am putut să fug atunci? Cum am
putut s-o las singură? Am iubit-o şi o iubesc
şi acum, cum am putut să fug? Cum am
putut? Am fugit de responsabilitate, m-am
ascuns. Dar de ce m-am ascuns? De cine?
De cea pe care o iubeam, de copilul ce
urma să vină?
Abia acum m-am trezit, abia acum
realizez ce am făcut. Are dreptate să fie
supărată pe mine. Am părăsit-o în cele mai
grele momente ale vieţii ei. Ce-am realizat
eu în schimb? Am terminat facultatea, mam
angajat la Spitalul Judeţean din
Timişoara, am cunoscut-o pe soţia mea şi
cam atât. Copii nu am putut să avem, nu
am putut să ne bucurăm de viaţă. Parcă am
fost pedepsit de soartă, de trecutul meu.
Acum când am revăzut-o, am simţit că
mă cutremur. O iubesc cu aceeaşi putere
ca şi atunci. Nu înţeleg, nu mă înţeleg, de
ce am plecat? Ce m-a speriat? Copilul? Da,
poate copilul. Şi acum? Acum când am
auzit de el am simţit că toată fiinţa mea
vibrează de fericire.
Am şi eu un copil, şi asta numai datorită
Corinei, a dragostei ei pentru viaţă. Nu a
vrut să omoare puiul de om care creştea în
ea, ceea ce eu am vrut să fac atunci. Acum
mă bucur că nu m-a ascultat, că am şi eu
un fiu. Dar întrebarea este, oare am să-l
cunosc vreodată? Nu merit, ştiu asta, dar
îmi doresc o a doua şansă. O voi primi
oare?
După vreo jumătate de oră, m-am ridicat
de pe scaun şi am ieşit din cafenea. Eram
atât de tulburat încât nici nu mai ştiam
încotro s-o apuc, nu-mi mai aminteam unde
am parcat maşina. Am stat câteva clipe în
bătaia vântului şi a stropilor de ploaie, ca
să-mi revin puţin, să-mi fac ordine în
gânduri.
-Ce voi face de azi înainte? Care va fi
viaţa mea?
Nu puteam să merg mai departe şi sămi
spun că totul va fi bine. Va fi poate, după
ce voi corecta nişte greşeli din trecut. Dar
cum să le corectez? De unde să încep?
M-am urcat în maşină şi am plecat
acasă, fără să-i fi cumpărat ceva soţiei
mele. După întâlnirea cu Corina, o simţeam
o străină şi mă întrebam, ce caută ea în
viaţa mea? Când am deschis uşa, mama
s-a uitat la mine şi m-a întrebat :
-Eşti bine?
-Da, de ce mă întrebi?
-Eşti palid şi ai o faţă de parcă ai pierdut
ceva de valoare.
-Am pierdut într-adevăr, ceva foarte
valoros.
-Doamne, nu mă speria ! Ce-ai pierdut?
-Acum nu pot să-ţi spun, mamă. Poate
altădată.
-Ţi-ar prinde bine o descărcare a
sufletului.
-Ştiu mamă, dar acum nu pot, simt că
mă prăbuşesc.
-Vrei un calmant?
-Nu, vreau doar puţină singurătate. Trebuie
să-mi pun ordine în gânduri.
-Atunci te las. Când ţi-e foame, ai totul
pregătit în bucătărie.
-Mulţumesc mult de tot.
Am intrat în camera mea, care mai
păstra aerul tinereţii mele. Mama păstrase
totul aşa cum era pe vremea studenţiei
mele. Când vin acasă, aşa mă şi simt,
student. Ce bine ar fi dacă aş putea da
timpul înapoi, dar mintea o vreau pe cea de
acum.
După discuţia avută cu Corina, la ultima
noastră întâlnire, am fost atât de furios, de
tulburat, încât primul lucru pe care am simţit
că trebuie să-l fac, a fost să fug. Trebuia să
dispar din viaţa ei, trebuia să-mi continui
studiile. Visul meu era să ajung medic, ori
cu o soţie şi cu un copil lângă mine nu aş fi
reuşit. A fost mai simplu să dispar, să mă
transfer la altă facultate, în alt oraş. Am ales
Timişoara, acolo simţeam eu că voi reuşi
să-mi realizez visul. Aşa a şi fost.
Am muncit mult, m-am dăruit cu totul
profesiei mele, eram mândru de ceea ce
fac. Rezultatele nu au întârziat să apară,
ajungând în câţiva ani, unul dintre cei mai
buni chirurgi. Dar când mă întorceam
acasă, gândurile mele o căutau pe Corina.
Nu puteam s-o uit. M-am întrebat de mii de
ori, oare ce face?
A terminat facultatea? A rezolvat problema
care ne-a despărţit? Nu aveam curaj să
mă interesez, s-o sun, să aflu ceva despre
ea.
Mama nu ştia de ce ne-am despărţit. Eu
nu i-am spus niciodată, iar ea nu m-a
întrebat. Era mulţumită că învăţ bine, că-mi
voi realiza visul, în rest totul era O.K. Eu mă
complăceam în această situaţie. Nu aveam
curaj să-i spun, că de fapt am făcut un lucru
îngrozitor, i-am cerut iubitei mele să avorteze,
dar am şi părăsit-o în acelaşi timp.
Simţeam că înnebunesc, parcă nu mai
eram eu însumi. Trebuie să fac ceva, dar
ce?
După mai multe ore de gândire, am
hotărât să-i spun mamei mele adevărul,
deşi era cam târziu pentru asta, trebuia s-o
fac. Poate ea îmi va da sfatul potrivit. Aş fi
dorit să-i spun şi tatălui meu, dar nu mai
aveam cum. Îl pierdusem în urmă cu câţiva
ani.
Am ieşit din camera mea pe la
unsprezece noaptea. Îmi era foame, sete,
nici eu nu mai ştiam ce-mi trebuia. Căutând
farfuria cu mâncarea, am răsturnat o cană
de porţelan, care bineînţeles s-a spart şi a
trezit-o pe mama.
-Ce s-a întâmplat, mă întrebă ea cu
ochii pe jumătate închişi, dar tremurând
toată.
-Nu mare lucru, am spart o cană, atâta
tot.
-Era cana tatălui tău, spuse ea cu ochii
plini de lacrimi.
-Îmi pare rău, mamă. Nu am văzut-o. Te
rog să mă ierţi.
-Te iert, fiule. Oricum lui nu-i mai trebuie,
dar eu o puneam pe masă ca să-l simt
prezent, aici lângă mine.
-Îţi lipseşte mult, nu-i aşa?
-Da, foarte mult. Cu ceaşca mai povesteam,
când tu nu erai acasă. E greu să fii
singur.
-Te cred, i-am spus eu mângâind-o şi
sărutând-o pe creştet.
-Dar tu, cum de te-ai trezit la ora asta?
-Nu m-am trezit, nici nu am dormit,
mămico.
-Ce te frământă, puiul meu?
-Mamă, ai putea să mă asculţi acum?
-Sigur că da, te ascult.
-Este o poveste lungă, ai răbdare?
-Am. Până dimineaţă mai este mult, aşa
că, hai, dă-i drumul !
Ne-am aşezat amândoi la masă şi în
timp ce eu mai ciuguleam din farfurie,
i-am spus mamei mele toată povestea
mea cu Corina. După ce am terminat, am
aşteptat verdictul. Câteva clipe a tăcut, apoi
m-a privit cu dojană şi mi-a spus :
-N-ai făcut bine, dragul mamei.
-Ştiu, dar acum este prea târziu.
-Niciodată nu este prea târziu, să ştii.
-Ce mă sfătuieşti, mămica mea dragă?
-Trebuie să mă gândesc, dar greşeala
trebuie reparată.
-Asta îmi spun şi eu de aseară, dar nu
am găsit modalitatea de a o face.
-Uite cum facem. Acum ne ducem fiecare
în patul său, punem capul pe pernă şi
mâine dimineaţă poate vom şti răspunsul.
Aşa am făcut, am ascultat-o pe scumpa
mea mamă. Acum parcă eram mai uşurat,
împărţisem povara cu ea şi asta îmi făcea
bine.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.