Caruselul -capitolul 16

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 16

CAP. 16
Pentru prima dată în viaţă, mă simt cu
adevărat împlinit, mulţumit. Deşi luam întrun
fel, viaţa de la capăt, sunt fericit, simt că
fac ceea ce trebuie. Am alături de mine pe
cea căreia poate nu sunt demn nici măcar
să-i desfac încălţămintea, pe fiul meu şi pe
viitorii mei copii, pe care viaţa mi i-a dat în
dar. Până acum nu am ştiut ce înseamnă
adevărata fericire. Nimic nu se compară cu
dragostea mea pentru Corina, pentru
scumpa mea Corina şi pentru fiul meu iubit.
După ce a adormit iubita mea, l-am
căutat pe directorul spitalului, pentru a-mi
prezenta noul meu loc de muncă. Şi acest
fapt mă făcea fericit. Voi putea fi aproape
de cei dragi mie, de mama mea, voi fi din
nou în oraşul copilăriei şi tinereţii mele.
Pe la ora cinci după-amiază, am vizitat-o
încă o dată pe Corina, pentru a mă asigura
că totul este bine, apoi m-am îndreptat spre
locuinţa iubitei mele, care de-acum înainte
va fi şi locuinţa mea. Pe drum am trecut pe
lângă biserică. Am oprit imediat şi am intrat.
Am îngenunchiat în faţa icoanei Maicii
Domnului, m-am rugat şi I-am mulţumit cu
toată puterea sufletului meu, pentru darul
făcut. Acum îmi simţeam sufletul mai uşor şi
mă simţeam oarecum iertat.
Când am ajuns acasă, Alex mă aştepta
cu masa pusă. Lacrimile mi-au umplut ochii,
nu mă aşteptasem la asta. Atât de frumos
nu am fost primit nici acasă la mine. Mă
obişnuisem cu felul distant al Iuliei. Avea
justificare pentru orice indispoziţie. Abia
acum realizez ce viaţă am dus alături de ea.
L-am îmbrăţişat pe fiul meu, i-am
mulţumit, apoi ne-am aşezat la masă. Tot el
a făcut şi oficiile de gazdă. M-a servit cum
nu am fost servit decât la mama acasă.
Sufletul meu vibra de fericire, de mulţumire,
de iubire. Doamne cât am pierdut din viaţă
stând departe de fiul meu şi de iubita mea.
Am mâncat povestind una-alta, apoi am
strâns amândoi masa, am făcut ordine,
după care ne-am aşezat în fotolii pentru a
savura atmosfera de familie. Şi Alex era la
fel de fericit şi de emoţionat ca şi mine.
După câteva clipe de tăcere, l-am întrebat :
-Alex, ai mult de învăţat?
-Da. De ce mă întrebi?
-Voiam să mă însoţeşti până la mama.
-Fac o pauză şi vin. Şi mie mi-e dor de
ea.
-Îţi mulţumesc, fiule.
-Pentru ce?
-Pentru tot. Şi tu şi mama ta, mi-aţi
dăruit mai mult decât poate spera un om de
la viaţă.
-Tati, este ceva normal. Şi eu şi mama
te iubim foarte mult.
-Ştiu dragul meu. Păcat că am ratat
nişte ani buni din viaţă.
-Nu-ţi mai face reproşuri, tată. Timpul nu
poate fi oprit sau întors. Asta a fost şi nu se
mai poate face nimic.
-Ai dreptate, pentru trecut nu se mai
poate face nimic, dar pentru viitor, da.
-Dar acum te-aş ruga să lăsăm trecutul
în trecut şi să privim înainte, ce zici?
-Din nou ai dreptate. Vom privi inainte.
-Şi pentru început, vom merge la bunica.
Ne-am urcat în maşină, am pornit şi
motorul şi casetofonul. Am cântat amândoi
cât ne ţinea gura, acompaniindu-l pe
interpret. Era o stare de bine care ne făcea
plăcere la amândoi. După câteva minute,
am ajuns la mama, cu aceeaşi veselie cu
care am pornit. Când a deschis uşa, s-a
speriat văzându-ne pe amândoi atât de
veseli.
-Mihai, ai băut?
-Nu, mămica mea dragă, deşi sunt puţin
cam ameţit.
-Ţi-e rău?
-Nu mi-e rău, mi-e foarte bine, poate de
aceea.
-Sărut mâna, bunico .
-Bună Alex, dragule. Ce-i cu voi, cu
starea asta euforică.
-Suntem fericiţi bunicuţo, atâta tot.
-Şi Corina? Unde este Corina?
-La spital, am spus eu îmbrăţişând-o.
-La spital?! Şi o spui atât de senin?!
-Nu-ţi face probleme mamă, acum este
bine.
-Cum adică, acum este bine?
-Era cât pe ce să-i piardă pe micuţii
noştri, dar acum sunt în afara pericolului, şi
ei şi mama lor.
-Micuţii? Mă zăpăceşti Mihai ! Despre ce
vorbeşti?
-Da mamă, sunt doi, sunt gemeni.
-Doamne Dumnezeule ! Până nu demult
îmi doream să fiu bunică, iar acum voi avea
trei nepoţi.
-Şi nu te bucuri?
-Cum să nu mă bucur ! Cum aş putea să
nu mă bucur?
-Aşa te vreau, mămica mea dragă !
-Şi ştii ce vor fi? Băieţi sau fete?
-Nu ştiu şi nici nu vreau să aflu până va
veni momentul să se nască.
-Deci vrei să fie surpriză?
-Exact. Vreau să mă bucur de ei, de
venirea lor pe lume, indiferent de sex. Îi
vreau doar sănătoşi, şi pe ei şi pe mama
lor.
-Am să pregătesc cina, apoi vă voi
pregăti camerele pentru noapte.
-Nu te deranja, mamă. Am cinat, iar de
dormit vom dormi acasă.
-Acasă?!
-Da mamă, de azi înainte voi locui cu
familia mea.
-Şi vei face naveta la Timişoara.
-Nu. Tot de azi, lucrez la Spitalul
Judeţean din Braşov.
-M-ai lăsat fără cuvinte. Şi Iulia?
-Iulia este la Timişoara şi cred că se
descurcă. De fapt, nu mai este treaba mea.
-Cu divorţul ai terminat?
-Nu, dar se va ocupa de asta prietenul
meu, aşa că eu nu mă mai prezint.
-Ei, dar oricum nu mai contează.
Important este că eşti aici cu familia ta.
-Asta ziceam şi eu. Ei sunt tot ce
contează.
-Mihai, dar aş putea să-i fac o vizită
Corinei?
-Vom vedea cum se va simţi mâine .
-Aştept să-mi spui şi apoi am să mă duc.
Am mai povestit puţin cu mama, apoi
împreună cu Alex ne-am întors acasă. A
fost o zi plină de emoţii dar şi de bucurii.
Abia aşteptam dimineaţa, pentru a o vizita
pe Corina.
Pe drumul spre casă, m-am gândit că ar
trebui să rămân alături de iubita mea, asta
însemnând ca Alex să plece singur la
examene. Dar cum să-i spun? I-am promis
că voi fi alături de el. Această întrebare, a
aşternut tăcerea asupra mea. Alex parcă
simţea acest lucru, îl frământau şi pe el
problemele mamei lui, examenele, totul. Am
considerat că trebuie să-i spun ceea ce
gândeam.
-Alex, vreau să-ţi spun ceva.
-Ştiu tată, nu-ţi face probleme.
-Ce ştii?
-Vrei să rămâi alături de mama.
-M-ai citit. Dar tu? Ai să te descurci?
-Bineînţeles, sunt bărbat în toată firea.
-Eşti Alex, şi mă bucur foarte mult.
-Şi eu tati. Totul va fi bine, ai să vezi !
-Sper din tot sufletul.
A doua zi dimineaţă, am vizitat-o pe
Corina. Nu arăta prea bine şi asta m-a
neliniştit. Peste noapte a avut dureri, aşa că
i s-au administrat calmante. Acum era
liniştită, dar nesomnul şi durerile i-au creat o
stare de nelinişte. I-am spus că am hotărât
să rămân alături de ea, Alex urmând să
plece singur la examene. S-a întristat puţin,
dar ştia că fiul nostru este un băiat serios şi
ne puteam baza pe el. Calmantele
începuseră să-şi facă efectul, aşa că iubita
mea a adormit, lucru benefic atât pentru ea
cât şi pentru gemeni.
A doua zi l-am condus pe Alex la gară,
urmând să mă sune când ajunge. I-am dat
adresa unui prieten, unde aranjasem să
stea pe perioada examenelor.
-Să-l suni când ajungi. Va veni la gară
să te ia.
-Am să-l sun, tati. Fii liniştit şi te rog să
ai grijă de mama.
-Voi avea dragul meu, cum aş putea să
fac altfel?
-Ştiu, dar am simţit nevoia să te mai rog
o dată.
-Bine, fiule. Ai grijă de tine şi concentrează-
te la examene. Noi vom fi bine, îţi
promit.
-Mă voi strădui, tată. La revedere!!
După fluieratul prelung, trenul s-a pus în
mişcare. I-am făcut cu mâna până departe,
când trenul s-a ascuns parcă după stânca
uriaşă. Plecarea fiului meu, m-a trimis cu
peste douăzeci de ani în trecut. Mă vedeam
în tren şi făcându-le cu mâna părinţilor mei.
Cât îmi e de dor de tata, cât aş vrea să-l fi
cunoscut şi el pe fiul meu. Lacrimi fierbinţi
au încept să-mi curgă pe obraz, şi-l căutam
parcă printre oamenii aflaţi pe peron. Chipul
lui mi-a apărut ca o nălucă fugară şi o
şoaptă numai de mine auzită mi-a pătruns
în urechi : „L-am văzut, l-am văzut. Ai grijă
de el .”
-Voi avea, i-am răspuns în şoaptă
nălucii dragi, care a dispărut în mulţimea
adunată acolo. Voi avea grijă de fiul meu,
cum ai avut şi tu de mine, am continuat să-i
vorbesc în gând, tatălui meu.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.