Caruselul -capitolul 21

caruselul

 

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 21 

 


CAP. 21
Primii fulgi de zăpadă au început să se
cearnă aşezându-se pe crengile golaşe ale
copacilor. Îi priveam şi îmi lăsam gândurile
să alerge uşoare printre ei, ca într-o joacă
de copii. Eu eram opusul gândurilor mele.
Eram greoaie, obosită şi uneori chiar plictisită.
Sunt o femeie activă, iar acum starea asta de
repaus aproape permanent, mă oboseşte.
Dar din fericire, nu mai este mult şi se va
termina şi asta. Abia aştept să-mi întâlnesc
micuţii.
Mihai este cât se poate de drăguţ şi de
atent cu mine. De multe ori nu mă pot
abţine şi fac o comparaţie cu cel de acum
douăzeci de ani. Este cu totul alt om, este
bun, înţelegător, iubitor. Este de fapt omul
de care m-am îndrăgostit atunci şi cel pe
care l-am iubit şi îl iubesc de o viaţă.
Amândoi aşteptam cu emoţie venirea celor
mici. Totul era pregătit aşa că puteau veni
liniştiţi, în orice clipă. Ne-am gândit şi la
nume, dar nu am rămas hotărâţi asupra lor.
Vom vedea când se vor naşte şi ce vor fi.
– 193 –
Am reuşit amândoi să ne stăpânim
curiozitatea până acum. Vrem să fie
surpriză.
Mai sunt câteva zile şi vin sărbătorile.
Alex va veni acasă şi vom petrece primul
Crăciun în noua formaţie. Mihai face
pregătirile, cumpărăturile, dă comenzi
pentru una, pentru alta, vrea ca totul să fie
perfect. Am hotărât că o vom invita şi pe
soacra mea, pe doamna Mioara, la noi de
sărbători. Eu eram prea greoaie pentru a
mă deplasa, aşa că era mai bine să se
adune toată lumea aici.
Cele câteva zile au trecut repede şi iată
că aşteptăm sosirea lui Alex şi a soacrei
mele. Totul este aranjat, bradul împodobit
şi cadourile puse sub el. Priveam în jur şi mi
se părea că este mai frumos ca altădată.
Culmea, şi eu mă simţeam mai uşoară.
Când am auzit soneria interfonului, am
tresărit. Ştiam că este Alex, inima mea
simţea acest lucru. Nu l-am văzut de câteva
săptămâni şi-mi era cumplit de dor de el.
-Bună seara tuturor, spuse el cu o
bucurie nemaipomenită în glas.
-Bună seara, dragul mamei. Vino să te
sărut.
-Ce mai face mămica mea dragă?
-Bine, puţin cam grasă, dar în rest bine.
-Şi frăţiorii mei?
-Şi ei la fel. Acum se bucură şi ei, uite,
pune mâna aici. Îi simţi?
-Da ! Salut voinicilor !
-De mine ai uitat, fiule?
-Nu tată, dar trebuie să te obişnuieşti cu
situaţia.
-Ce situaţie?
-Întâi doamnele, apoi restul lumii.
-Ai dreptate. Vino aici, băiatul meu drag.
L-a îmbrăţişat cu putere, bărbăteşte,
apoi l-a sărutat pe obraz. Iubeam această
imagine, această fotografie de familie,
familia mea dragă.
-Dar bunica unde este?
-Vine şi ea, în câteva minute.
-Abia aştept s-o văd. Tare mi-a fost dor
de toată lumea. Păcat că nu vin şi bunucii
de la Cluj.
-Alex dragule, ştii că tata nu stă prea
bine cu sănătatea, aşa că era periculos să
vină pe frigul acesta.
-Ai dreptate, mamă. Poate voi da eu o
fugă până la ei, înainte de anul nou.
-Aşa va fi cel mai bine.
A sosit în sfârşit şi bunica Mioara. Mihai
i-a ieşit în întâmpinare, apoi am invitat-o în
sufragerie.
-Vai, dar ce brad frumos aveţi voi !
-Îţi place, mămica mea dragă?
-Foarte mult. Al meu este mic de tot. Am
luat unul în ghiveci şi l-am împodobit.
-Nu-i nimic, mamă. Esenţial este spiritul
Crăciunului, nu mărimea bradului.
După admiraţii, saluturile şi politeţurile
de rigoare, ne-am aşezat la masă, ca să
gustăm din preparatele făcute sau
comandate de Mihai. Eu una, am avut o
contribuţie foarte mică, la tot ce s-a pus pe
masă. Toate au fost foarte gustoase, aşa că
ne-am ospătat, cum scrie la carte. Am
gustat şi puţin vin, ca să stropim bucatele
îngurgitate şi să le ameţim.
Veselia a continuat cu desfacerea
cadourilor. Fiecare a primit câte ceva
frumos, ceva deosebit. Mai rămăsese însă
un pacheţel mic sub brad.
-Mihai, ce-ai pus acolo?
-Unde, draga mea?
-Pacheţelul ăla mic, ce este? Al cui
este?
-Al gemenilor.
-A ! Şi ce-au primit gemenii?
-Tu ai dreptul să ştii, aşa că desfă-l.
Am desfăcut pachetul şi…surpriză :
două biberoane şi doi ursuleţi de pluş, unul
albastru şi unul roz.
-Iubitule, îţi doreşti băiat şi fată?
-Da, dar dacă vor fi de acelaşi sex, nu
contează. Oricum îi iubesc la fel de mult.
-Te cred. Dar ştii ceva, eu am să-l
împachetez la loc şi am să-l las acolo
pentru ei.
-Bine, şi eu cred că aşa este mai bine.
Am vrut să pun pacheţelul sub brad,
aplecându-mă cu greutate. Când am întins
mâna să-l pun, am simţit un junghi puternic
sub burtă. Cunoşteam această durere, aşa
că am rămas blocată ca un robot scos de
sub tensiune.
-Ce s-a întâmplat, Corina?
-Mihai, cred că vin gemenii !
-Serios?
-Da, iubitule. Ajută-mă te rog să mă
ridic.
-Uşurel, uşurel aşa. Aşează-te aici .
-M-aş aşeza, dar nu prea pot.
-Te ajut să te pregăteşti şi haide să
mergem la spital.
-Merg, nu vreau să avem probleme.
Am coborât încet, ajutată de Mihai şi de
Alex şi am plecat la maternitate.
Puişorii mei se vede treaba că se cam
grăbesc, iar eu am emoţii foarte mari.
-Mihai, am uitat-o pe mama ta.
-Stai liniştită, ne va aştepta acasă. Acum
trebuie să acţionăm cât mai repede.
-Ai dreptate. Durerile sunt foarte mari şi
dese.
-Ajungem imediat, iubito.
Am ajuns în sfârşit, dar eu deja nu mă
mai puteam mişca. Mihai a adus ajutoare şi
cu mare grijă, m-au ajutat să cobor din
maşină. Am fost pusă pe o targă şi
transportată la maternitate. Alex a rămas în
maşină, aşteptându-l pe Mihai. Era foarte
speriat, bietul meu băiat.
Eu am fost preluată şi pregătită pentru
naştere. Fiind vorba de gemeni, tuturor ne-a
fost teamă de unele complicaţii. Pentru
moment aveam dureri mari, dar totul
decurgea normal. După ce s-au mai calmat
lucrurile, l-am rugat pe Mihai să coboare la
Alex şi să-l ducă acasă. Doamna Mioara îl
aştepta, stând singură la masă şi rugându-se.
-Vino Alex dragule. Hai să ne rugăm
amândoi.
-Ai dreptate, bunico. Mă bucur că nu
sunt singur.
-Eu vă las, trebuie să văd cum se simte
Corina.
-Du-te Mihai, nu-ţi face griji pentru noi.
Sună-ne când ştii ceva.
-O.K. La revedere !
Când a ajuns Mihai la spital, era deja
tată. Primul geamăn se prezentase la apel.
Urmau pregătirile pentru al doilea.
-Domnule doctor, aveţi un băiat frumos.
-Vă mulţumesc dragii mei.
-În câteva minute, îl aşteptăm şi pe al
doilea.
-Să fie într-un ceas bun.
După câteva minute de răgaz, contracţiile
au început din nou, semn că şi cel de-al
doilea pui al meu era gata să vină pe lume.
Am acţionat cu toţii şi l-am ajutat. Câteva
minute mai târziu, a strigat cât l-a ţinut gura :
Oaaa, Oaaa, sunt aici, bine v-am găsit !
-Aveţi o fetiţă, doamnă Corina, mi-a
spus medicul.
-Sunt extrem de fericită, am răspuns eu
epuizată de dureri şi de efort.
Mihai era lângă mine, mă săruta şi
plângea de fericire.
-Îţi mulţumesc, iubita mea.
-Te iubesc Mihai, vă iubesc pe toţi,
comorile mele.
-Şi noi te iubim. Acum stai liniştită, eşti
epuizată.
-Ai dreptate. Ai grijă de copiii noştri.
-Voi avea, fii liniştită.
Mihai a ieşit, iar mie mi s-a făcut toaleta
apoi am fost dusă în salonul lehuzelor. Vreo
două ore am stat cu sacul de nisip pe burtă,
pentru a-mi reveni puţin abdomenul. Când s-a
întors Mihai, eram în ordine şi eu şi copiii.
-Corina mea dragă, avem încă un băiat
şi o fetiţă.
-Da Mihai, aşa cum ţi-ai dorit şi tu şi Alex.
-Şi el a dorit să avem băiat şi fată?
-Da, chiar l-a încântat ideea. Cred că ar
trebui să-l suni.
-Asta am făcut cât timp am fost plecat.
Acum îmi explic explozia lui de bucurie.
-Şi mama ta, ce spune?
-Mama, râde şi plânge în acelaşi timp.
Nici nu mai are cuvinte.
-Ar trebui s-o suni şi pe mama.
-Mă duc imediat. Dar mai întâi, spune-mi
ce nume le vom da?
-Tu ce zici?
-Eu m-am gândit să-i botezăm : Mihai şi
Corina.
-Şi eu m-am gândit la asta. Ei i-au unit
definitiv pe Mihai şi pe Corina.
-Aşa este, scumpa mea. Deci aşa
rămâne.
-Da, dragul meu, aşa va rămâne.
Mihai a coborât, urmând să le
telefoneze şi alor mei. Mama şi tata au fost
nemaipomenit de fericiţi, promiţând că vor
veni la noi, imediat ce ieşim din spital.
Târziu, după miezul nopţii, când totul s-a
terminat şi m-am liniştit şi eu după aducerea
pe lume a gemenilor mei, am făcut un mic
bilanţ al evenimentelor acestui an. Copiii mei
s-a născut în noaptea magică de Crăciun,
când domnul a dăruit lumii pe fiul Său prea
iubit. Ei sunt cu adevărat darul meu, darul
nostru de la Dumnezeu. În felul acesta, El
ne-a arătat că am fost iertaţi pentru greşelile
noastre din trecut. Şi eu, şi Mihai, puteam
porni pe drumul nostru în doi, cu fruntea sus
şi încrezători în viitor. Acum simţeam că
începem să urcăm pe drumul vieţii, împreună
cu cei trei copii ai noştri. Prin ei, prin noi, prin
dragostea noastră am scăpat pentru
totdeauna de spaima prăbuşirii.


SFÂRŞIT


Orice asemănare cu eroii sau
evenimentele din roman,
este pur întâmplătoare.

Autoarea

 

Asteptam cu drag  impresiile voastre despre  romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „Caruselul -capitolul 21

  1. Am citi această carte CARUSELUL a distinsei și prodigioasei autoare DOAMNA AURELIA OANCĂ ,, dintr-o răsuflare,, cum bine spunea domnul Nicoară Mihai. Am parcurs,, pe viu ,, cum se spune, cu cartea în mănă, filă cu filă, capitol cu capitol, personaje ,dialoguri , trăiri, un adevărat curs a unui carusel , un adevărat curs al vieții. Beneficiind de carte, care acum este un giuvaier(recomand procurarea cărții , a cărților în general că nimic nu egalează liniștea, plăcerea pe care ți-o poate dărui lectura unei cărți) ce-mi înnobilează biblioteca personală am ajuns mai repede la finele povestirii…Dar mi-a făcut plăcere să parcurg și recitirea online a capitolelor prin intermediul acestei reviste . Așa mi s-a sedimentat mai bine valorile iubirii dintre o EA si un EL în general, astfel că personajele au dat nouă cititorilor o frumoasă, reală lecție de viață .Dar condiția este ca iubire să se formeze pe o dragoste adevărată , cu rădăcini bine stabilite prin valori perene. Momentul definitoriu al subiectului din carte, este pentru mine acela încă de la pag 10 când Corina ne spune,, am recunoscut vocea și am ridicat ochii spre el…..,, și apoi nu mai lași cartea din mână până la cuvintele,,Prin el, prin noi , prin dragostea noastră am scăpat pentru totdeauna de spaima prăbușirii,,. Acesta este motivul pentru care eu numesc cartea CARUSELUL giuvaer și este frumoasă ca,, FLOAREA DE CÂMP,,Vă mulțumesc pentru toate cele pe care le-am citit le voi citi semnate AUTOR AURELIA OANCĂ.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.