despre Dialog Peste Ocean… recenzie *prof Victor Manole

239447002_235812461764982_14146524459027172_n

Despre Dialog peste ocean

RECENZIE  de prof  Victor Manole Manole Victor.

Cartea iubirii Dialog peste ocean reprezintă un elogiu adus iubirii, înfăţişează înţelepciunea iubirii demnă de refl exiune, ca un sufl et voios, în care fericirea se revarsă asupra cititorului cuprins de iubirea iubirii. Un univers sincer şi deschis experienţelor poetice valoroase, întemeiate pe lectura de bună calitate  cu imagini ale versurilor construite meticulos, prin încărcătura lor emoţională de tandreţe, compun această preţioasă carte Dialog peste ocean.
Poeţii sunt nişte iscusiţi ingineri constructori, care, prin aceste minunăţii, poezii şi versuri pline de culoare, prin voinţă şi sârguinţă reuşesc să lege, cu mare artă, punţi încântătoare între inimi.
Acest volum este o sărbătoare a minţii, a sufl etului şi a inimii plimbându-l pe cititor prin lumea iubirii care mişcă lumea credinţei, a crezului poetic într-o fascinantă sensibilitate, iar prin fiecare poem, cuvântul este purificat prin trăiri estetice şi intense.
Volumul creşte ca un fulg de zăpadă de la idee la zborul cuvintelor care sunt aşternute pe coala albă cu pană măiastră înmuiată în candela iubirii, însufleţite cu fi ecare bătaie de aripă şi înfloresc ca un buchet de flori lirice în glastra cărţii Dialog peste ocean care picură în sufl etul şi inima cititorului cuvinte de aur ce vor  rămâne în veşnicie luminând iubirea şi dragostea. Citind cartea te simţi ca într-un spectacol unde doi actori dăruiţi scenei parcurg un scenariu liric perfect care te poartă într- o „vrajă adâncă“, „pe drumul nedespărţit de lumină“, prin „vântul cu valul mătăsos“, „într-o paletă de iubire şi culoare“.
Dacă cititorul parcurge cu atenţie întreaga carte şi citeşte întreg conţinutul literar, va cunoaşte opera ce se încorporează rodnic literaturii europene şi universale. Opera stabileşte contacte serioase prin momentele literare care fac un pod într-un dialog constructiv peste ocean a celor doi scriitori de înaltă valoare.
Autorii-scriitori împletesc viaţa în care trăiesc şi o grupează în jurul iubirii într-o lume plină de fascinaţie către alte orizonturi, mereu călători, cu aventuroase călătorii pe mare şi peste ocean cu tresăriri colosale şi eficiente pentru desfăşurarea operei în sine care se amestecă frecvent şi decisiv în viaţa acestor doi minunaţi poeţi aflaţi la mare distanţă. Prin universalitatea limbajului iubirii înfăţişat în volum, se creează o efervescenţă literară care este un admirabil instrument de cultură.
Puterea cuvântului este atât de mare încât circulă între cei doi autori fredonând iubirea de la un ţărm la altul şi ea ajunge şi poposeşte în inima cititorului, care o caută sorbind nectarul versurilor. În acest frumos dialog, iubirea se supune întregului univers prin discursul liric care înnobilează. Prin poeme se grevează aceleaşi destine implacabile ce presupun naştere, zbatere şi suferinţă din iubire.
„Firavă ca un fi r de mac
Ascult cântarea inimii şi tac
Ploi de imagini în priviri
Se unduie în triste răzvrătiri“
(Ascult şi tac — Mihaela CD)
„Priveam ţărmul în zare şi aprinsa mea iubire învăluită
de atâta toamnă…“
(Vise şi soare — Trandafir Sîmpetru)

Volumul este o carte de un corpus literar de excepţie prin puterea creaţiei. În inimile poeţilor este atât de multă lumină pe care o dăruiesc cititorilor prin poemele purtate de briza versurilor iubirii.
În corespondenţa dintre cei doi autori, fi ecare îşi aduce propria valoare poetică, înfăţişată într-un evantai de gânduri şi sentimente.
În poemele poetului Trandafir Sîmpetru iubirea coboară lin peste sufl ete şi încălzeşte trupul şi mintea, înfiripând cu savoarea cuvintelor, zboruri şi salturi spre infinit. Poemele sale lasă percepţia unui suflet nobil, cu un studiu ambiţios, cu o vastă experienţă care luminează în culori pastelate Mşi care dau un simţ al valorii necuprinzătoare. Trandafir Sîmpetru este un poet deosebit, cu o biografie impresionantă şi un bogat palmares de premii şi distincţii naţionale şi internaţionale ce se găseşte oglindit în scrierile sale şi care ne
deschide fereastra la înălţimea scrierilor sale care sunt adevărate bijuterii literare.
Citind cartea, am descoperit profunzimea incredibilă a scrierilor sale cu iz aparte de iubire şi de trăire în adâncul sufletului. Un poet care a transformat sufletul în izvor curgător de versuri transparente şi delicate, pentru că poetul Trandafir Sîmpetru este un iubitor incurabil, cu el trăieşte viaţa iubirii şi devine un tot unitar, un întreg. Trăirile intense, dragostea, durerile şi neliniştile poetului se transformă în lava poetică a cărui murmur ne învăluie în poemele sale, în metafore plămădite cu multă iscusinţă. Talentatul poet Trandafir Sîmpetru ne cuprinde magic în balsamul cuvintelor şi concretizează rostul lor:
„Mă-nclin supus în faţa ta, dragoste,
şi la lumina toamnei cu galbene
presimţiri şi vise troienite în clocotul
înfundat al marilor tăceri, îmi amintesc
săruturile tale şi rana aceea deschisă (…)“
„visam ca tine, ne-ncăpeam
unul în altul în tomnaticile seri când
stelele plesneau în mare şi eu lunecam
în ochii tăi, târându-mă, dincolo de vis.“
(Eu lunecam în ochii tăi — Trandafir Sîmpetru)

Să înoţi prin valurile de metafore, să te scufunzi în labirintul de cuvinte printr-o multitudine de stări,
observi o adăpostire de o avere scriitoricească incontestabilă şi inegalabilă. Vocea scrisului său
este blândă, cu un timbru catifelat inconfundabil şi extrem de sugestiv fi indcă întruneşte un prag
între două lumi, între prezent şi viitor
„Te- am văzut în vis, îţi auzeam vocea
şi vântul prin labirinturi de speranţe, rătăceai
prin oglinzile neclare şi eu te aşteptam
cu cerurile line lângă fântâna cu ecouri
în care mi-ai pictat ultima oară chipul
unde îmi cântai în şoaptă ca o privighetoare
sub cerul nopţii reîntoarse din grădinile
cereşti, răsfrânte ca o uitare în fl oarea
pe care ţi-am dăruit-o ca pe un giuvaier,
lângă izvorul fermecat de dragoste“
(Te-am văzut în vis — Trandafir Sîmpetru)

Poetul Trandafir Sîmpetru îşi pune amprenta veşnică pe iubire şi rămâne ataşat iubirii lui, prin
scris îşi construieşte lumea sa imaginară cu propriile sale gânduri, sufl etul său vorbeşte în versuri
într-o înflorire continuă. În poemele sale găsim un spirit uman de excepţie cu un adevăr absolut
al inimii.
„Ai izbucnit în plâns când ai văzut
cum sângera lumina pe chipul meu
târziu, cum mă căţăram prin noapte
pe scara inimii tale, cum nu puteam
s-ajung până acolo unde ne pândeşte
moartea cu braţele întinse spre ceasul
vieţii, care s-a oprit într-o zi de miercuri.“
(Mă căţăram prin noapte pe scara inimii tale — Trandafir Sîmpetru)

Cititorul va căuta să îl descopere pe acest minunat poet Trandafir Sîmpetru, ca sursă de inspiraţie,
un izvor adânc ancorat, cu modestie rară sufletului său şi iubirii sale care duce „aceeaşi cruce în spate“, „cu ochii care mi se întunecă,osteniţi“:Poetul Trandafir Sîmpetru trece cu mare rafinament printr-o varietate de trăiri, de la o extremă la alta care îl face foarte transparent şi îl converteşte la o stare de trăire exterioară unită cu o trăire internă, a sufletului.
„În curând
va fi dimineaţă, iubito, şi va răsări
ţărmul, eu te aştept cu luna aprinsă
sub tâmplă, apele de ce urlă şi-mi
aleargă pe lespedea frunţii, va trebui
să alung arşiţa în care mă chinui!“
(Va fi dimineaţă, iubito — Trandafir Sîmpetru)

„Tu, mă vei privi sub zidurile adânci
ale sufl etului, cum răscolesc prin ocnele
trupului tău de taine împletite cu scoici
şi păsări reîntoarse din alte amintiri,
şerpuind ca omida, licurici şi ispite
pe pomeţii cerului atinşi de fulger,
îmi plâng rătăcirea aceasta prin poleiul
tău lunar, vântul alpin care mă împiedică
să ajung la mareele inimii unde visul
ca o rană, sapă în pântecul nedospit.“
(Răscolesc prin ocnele trupului tău— Trandafir Sîmpetru)

Dragostea de literatură respectă autenticitatea textului dintre cele două extreme cu episoade de
senzualitate prin tema bărbatului îndrăgostit de o femeie.
„Căutam paşii tăi cu ploi, iubito,
pe peroanele gărilor pustii, acolo
unde veneai altădată să-mi alungi
cruda-mpietrire din sufl et cu privirea ta
fermecătoare şi rebele visuri, îmi surâdeai
blând şi mă strângeai la pieptul tău cu sânii
pârguiţi, plini de licurici de ţi se vedeau
şi ochii umezi, aşteptând sărutul care ne
pândea clipa, genele îţi erau ude de atâta
polei de stele, te sărutam neîncetat şi te
priveam ca un înserat îndrăgostit, îmbătat
cu fericire, greierii ne cântau de lângă
plopii subţiri alungând somnul crud,
auzeam răsăritul ierbii din privirea noastră
şi eu aţipeam pe pieptul tău, între răspântii,
unde se-nchegau deltele şi tainele vieţii.
(Un înserat îndrăgostit — Trandafir Sîmpetru)

Această fidelitate faţă de textele poemelor originale şi farmecul propriu, spune lucrurilor pe nume cu naturaleţe iar farmecul extrem al poetului Trandafir Sîmpetru stă tocmai în complexitatea strălucitoare, plină de viaţă, pe care o înfăţişează în dozajul plin de trăiri, de realitate şi fabulos.
„Dincolo de moarte, eşti tu! îmi spui,
mergând pe nişte prelungi coline unde se auzeau
clopotele asfi nţitului, jarurile austrului îmi ardeau
obrazul şi eu căutam, căutam macii din câmp,
prin voalul unde niciodată nu am descifrat mâhnirile
durerilor din sufl etul tău sau taina străină în care
ca un ecou e plânsul, oh, iubito câtă suferinţă
umblă prin sufl etul tău, nori furioşi se apropie
din munţii violeţi şi eu te-aştept ca pe un chip
ştiut, în dimineţile luminoase, pe mările mele,
văd umbra ta cum se apropie de ora iluziei,
de altarul visului rupând trestia fragilă a
singurătăţii.“
(Trestia fragilă a singurătăţii — Trandafir Sîmpetru)

Cartea Dialog peste ocean, în ansamblul său, este un imn poetic închinat iubirii, iar fiecare dintre poemele prezente în carte sunt o încântare şi îi face pe autorii acestora Mihaela CD şi Trandafir Sîmpetru să fi e unici, fi ecare în felul său, iar atunci când citeşti, simţi o lumină care te ghidează şi te face să nu abandonezi lectura, simţi cum ţi se deschid uşi şi mergi mai departe.
„… nu te grăbi, iubito, să
ajungi la capătul de ţărm,
unde te-aştept cu mâinile
întinse, fără astâmpăr, cu
anotimpuri din urmă, sunt
aici pe plaja umedă, şi te
aştept de-o viaţă, înconjurat
de gheţuri nepăsătoare.“
(Nu te grăbi, iubito — Trandafir Sîmpetru)

„O frunză mi-a atins obrazul
Şi-am tresărit oftând uşor
În treacăt am zărit pervazul
Unde-apăreai cu-atâta dor.

Aerul proaspăt înmiresmat
Pe buze fi n sărut îmi repeta
În gând o clipă te-am chemat
Când am trecut pe strada ta.“
(Pe strada ta — Mihaela CD)

În cartea Dialog peste ocean poveştile de iubire  se petrec pe mai multe paliere şi se îmbină între ele într-un dans sentimental al iubirii prin episoadele de iubire duioase, pline de accente melodramatice, cu lacrimi,  tristeţe şi oftaturi, cu iubirea plăcută, fermecătoare, pasională şi senzuală.
„Vântul deltelor îl târâm după noi,
spre ţărmuri străine muşcate de umbre,
ai ochii pierduţi şi mă îneacă cu lutul
nemişcat unde se pierd nălucile în spumele
verzi de sub pleoapele tale, întind mâna
şi te chem, să mă priveşti, să îţi spun
că eu sunt străinul care pleacă cu tine spre
iarna altui sufl et, spre alte insule dispărute.“
(Să mă aştepţi îmbrăcată cu bluza aceea mov — Trandafir Sîmpetru)

„În mine ţipă nimb de fericire
C-a fost sădit într-al meu dor
Şi-mi poartă inima-n neştire
Vrând s-o ducă pe-al său nor

Şi-n tristeţile zilelor de iarnă
Deposedată de caldul succint
Visez turbat la lunile de vară
Cu verde crud, plăpând alint

Şi mă adap din şoapta nopţii
Şi bruma versului până-n zori
Şi aştept tăcută-n pragul sorţii
Umbrele calde ale paşilor uşori.“

(Umbrele calde — Mihaela CD)

„Te aştept, iubito, pe bulevardul iubirii,
cu cerul prelins deasupra ta, să mă pătrunzi
cu arşiţele tale de fată însetată de dragoste,
cu buzele uscate de dor şi neliniştea ochilor
tăi, cu tăcerea ta şi părul despletit, cu ţărmul
sufl etului tău, spart de nuferii albi ce ţi-au lovit
trupul în asfi nţitul de gânduri risipite, mă chemi
iubito, în cuibul lacrimii, să mă apropii de tine
cu ploile mele răsucite în ultime desfrunziri,
să ne aşezăm sub cireşii albi ai copilăriei,
să-mi araţi curcubeul ars ce suie pe corăbiile
pierdute, să- mi araţi nisipul mării şi sălciile
care plâng la margine de drumul şters, să mă
prăbuşesc peste tine, ascunzându-mă-n aburii
ce lunecă în zborul oprit, voi fi ca o ninsoare
întârziată şi tu să mă tot mângâi, să mă săruţi,
să îmi pansezi rana destinului şi sufl etul de
neguri.“
(Întâlnire pe bulevardul iubirii— Trandafir Sîmpetru)

„Cu ochii legaţi şi-nceţoşaţi la minte,
Ne avântăm febrili în drăgăstos abis
Fioruri translucide fără discernăminte
Inundă inimile chiar de n-au permis.

Precum o zână oarbă ne este iubirea,
Ghidaţi ni-s paşii de văpăile din trăiri
Ne lăsăm duşi de val urmând simţirea
Purtând stindardul straniilor străluciri“
(Iubire oarbă — Mihaela CD)

Destinul iubirii este acela al sufletelor nobile care dăruiesc fericirea printr-un gând frumos prin lumina scrierilor educate ce ne poartă într-un frumos dialog poetic în mrejele iubirii, care ne cuceresc şi ne inundă cu lumină şi plăcere.
„Un vis vibrând în stinse pleoape
Adoarme amorţit de-ngrijorări
Vine-n taină aburi să dezgroape
Din ţeseri cu ştirbite memorări

Şi-mi tulbură seninul fumuriu
Ce-l limpezeşte fi bra stăpânirii
Şi-ţi ascult glasul care sună viu
Şi cad cuprinsă-n mrejele iubirii.“
(Mrejele iubirii — Mihaela CD)

„Te- am văzut în vis, îţi auzeam vocea
şi vântul prin labirinturi de speranţe, rătăceai
prin oglinzile neclare şi eu te aşteptam
cu cerurile line lângă fântâna cu ecouri
în care mi-ai pictat ultima oară chipul
unde îmi cântai în şoaptă ca o privighetoare
sub cerul nopţii reîntoarse din grădinile
cereşti, răsfrânte ca o uitare în fl oarea
pe care ţi-am dăruit-o ca pe un giuvaier,
lângă izvorul fermecat de dragoste.“
(Giuvaier de doruri — Trandafir Sîmpetru)

Geografia volumului acoperă dimensiunile imense ale lumii dar trece şi dincolo de ea, adesea în plină fantezie. În această geografie vieţuieşte un furnicar de trăsături, de real şi fabulos, de amintiri şi iluzii, în iubire şi dragoste.
„Bărcile lovesc în mal, valuri sparte
lângă farul părăsit de marinarii plecaţi
să-nvingă mările şi ceţurile lumii
lăsând în urmă amintiri şi chipuri,
necazuri şi griji, numai speranţa
se târâie după ei, nu le dă pace
că într-o bună zi vor găsi iluzia
spulberată în hăul adânc al sufl etului.“
(Într-o bună zi vor găsi iluzia— Trandafir Sîmpetru)

„Destinul însă dur mi te-a îndepărtat
Şi-am plâns străbătând tot infinitul
Că-ntr-un colţ de lume-ai fost purtat
Iubirii noastre-i prevesteam sfârşitul

Şi-un trandafi r ce-i ofi lit în glastră
Suspină astăzi adâncat de-atâta dor
Încă-mi şopteşte de iubirea noastră
Şi-ar vrea să-nvie-al dragostei fior.“
(Fiorul dragostei — Mihaela CD)

Volumul este puternic sentimental şi este binevăzută îndrăgostirea, iubirea care cântă, dansează, renaşte în versuri şi tresaltă în piept. Poemele subliniază extraordinarul unei istorii, în poveşti uimitoare de dragoste, care ating corzile sufletului.
„La malul mării într-o seară
Iubire veşnică ei şi-au jurat
Dragostea tainică de-o vară
Înfi ripată-n sufl etul curat.

S-au cunoscut din întâmplare
Şi s-au îndrăgostit pe loc
Poveste de iubire-ntr-o suflare
Ce o găseşti numai de ai noroc

Ei din petale gingaşe de floare
Iubirea lor şi-au scris pe litoral
Intens, în clipe pline de culoare
Au savurat trăirile atemporal.“

(Jurăminte de iubire — Mihaela CD)

„Nu mai fi supărată, iubito,
vino să mă renaşti din nou,
coboară-te cu miresmele tale,
şi paşii tăi supli unde se veştejesc
nisipuri în mişcarea lunii, pierdută
în chemare, dorul tău nestăpânit,
foc nesecat unde locuiesc iubiri,“
(Vino să mă renaşti din nou — Trandafir Sîmpetru)

Ochii-ţi umezi de dor privesc pe fereastră
Şi inima-ţi în piept tresaltă în duios enunţ
Cu graţie plimbi rochia-ţi de bal, albastră
Prin gândul ce-l aşteaptă pe-al tău prinţ.

Şi trandafi rul alb ce ţi-a fost dăruit din vise
Suspină tulburat de al tău glas tremurând,
În raze de lumină şi perle de iubiri promise
Veni-va prinţul tău pe aripi de dor zburând.“

(Prinţesa din noaptea de azur — Mihaela CD)

„… te caut cu stele pe malul mării,
poate te voi găsi, nu vei mai
plânge cu nesomnul tău, cu ochii
tăi plini de rouă ce-mi răsăreau
lângă fl uviul cu iubire, valuri
ţi se loveau de vise şi veneai
înfrigurată sub ploi cu fruntea
de ape iar eu, te priveam zâmbind
din adâncul rece, te aşteptam
îngândurat, să îmi aşez buzele
pe pieptul tău, să îţi sărut sufl etul
arzând, să rămâi în mine până când
ne va ajunge moartea din urmă.“
(S-au troienit aşteptările — Trandafir Sîmpetru)

Arta iubirii trebuie să fie magnifică, luminatoare şi înnobilatoare a sufletului omenesc, îmbibată de fericirea de a trăi, aşa cum este exprimată în cuprinsul acestei cărţi Dialog peste ocean, iar volumul de faţă să fie învăţătură pentru cine îl citeşte şi îl ia aminte, căci iubirea din sufl et nu moare niciodată!
„Nicicând să nu uiţi iubirea
Ce ne-a legat cu lanţ de dor
Şi nici să nu ştergi fericirea
Din clipele pudrate cu umor

Fredonând vechile refrene
Când trece-or anii peste noi
O să-ţi revină-n gând alene
C-am fost alături şi prin ploi

Şi-n momentele de-ntristare
Aminteşte-ţi cât ne-am iubit
Şi transformă orice supărare
Visând că eşti iarăşi fericit!“
(Să nu uiţi iubirea… — Mihaela CD)

„…tu, alergai despletită spre mine
să-mi desfrunzeşti iubirile
şi sălciile răcoroase care-mi
grăbesc ploile şi mersul meu
spre iernile aspre ale vieţii.“
(Tu alergai despletită spre mine— Trandafir Sîmpetru)

„Verii aburinde i-am făcut salbă
Din scoicile tandrelor desfătări
Parfumând catifelat o coală albă
Cu poeme scrise pe ale mării zări

Prin fum, cercul de foc arde încă
Am reaprins din jar vechi iubiri
Şi-am aţâţat tăciunile din luncă
Să regăsim ale tinereţii nemuriri.

(Să regăsim ale tinereţii nemuriri — Mihaela CD)

„… te recompun dragostea mea din dealurile
surpate ale inimii, unde se duc şi se-ntorc
tăcerile nevăzute, aşteaptă- mă acolo, până
când am să vin pătruns de asfi nţitul care se
apropie încet de mine ca ochii licuricilor
de mătasea albastră a nopţilor sau cine ştie
poate am să întârzii prin moartea care mă
caută, la întâmplare prin curtea destinului…“
(Când vor fi obosiţi ochii tăi— Trandafir Sîmpetru)

În versurile poetei Mihaela CD sunt pictate, în graţioase metafore, gânduri şi vise ce călătoresc între soare şi valuri de mare, purtând iubirea spre malul vieţii. Scrierile poetei Mihaela CD sunt fărâme de lumină şi sufl et, cuvintele sale sunt o adevărată hrană sufl etească izvorâtă din trăire, iubire şi suferinţă.
„Verii aburinde i-am făcut salbă
Din scoicile tandrelor desfătări
Parfumând catifelat o coală albă
Cu poeme scrise pe ale mării zări“
(Să regăsim ale tinereţii nemuriri — Mihaela CD)

Am avut bucuria şi onoarea să fac recenzii la mai multe cărţi ale cunoscutei autoare Mihaela CD şi constat cu bucurie, de fi ecare dată că aceasta confi rmă talentul extraordinar cu care a fost înzestrată, fiecare carte a sa fiind o comoară literară. Poeziile sale rămân fi dele iubirii pe care o trăieşte din plin, adevărata iubire a sufletului şi a inimii sale.
„Viselor tale prinţesă le-am fost
Şi inima ta îmi cântă în palmă
Noi fericirii i-am oferit adăpost
Val ropotind în furtuna calmă

La fel suntem azi de îndrăgostiţi
Şi vom rămâne, în ciuda vârstei
În mrejele iubirii strâns împletiţi
Fredonând sunetul dragostei!“
(Sunetul dragostei — Mihaela CD)

Iubirea în scrierile autoarei Mihaela CD are o înţelepciune aparte, iubirea de lumină, apă, pământ,
văzduh, natură, iubirea faţă de limba română, istorie, neam, dragoste de ţară, iubirea faţă de părinţi,
de casa părintească, satul natal şi copilăria fericită şi de clipele orelor care nu se mai întorc niciodată.
„Zădărnicind într-o melancolie
Se zbenguie îngălbenite clipe
Cuprinse-n a prunciei cochilie
Vor bucuria-n sufl et să-nfi ripe

În zbateri de senzaţii amorţite
Cad pradă-n valul amintirilor
Ce-au fost în razele lunii sfi nţite
Purtându-mă-n cetatea zeilor.“
(Cetatea zeilor — Mihaela CD)

În lumina paginilor răsunătoare, versurile autoarei Mihaela CD sunt roadă culeasă din gradina unui suflet cald, modest şi cumpătat ce se înalţă cu vibraţii profunde.
„De-ar fi să cânt de supărare
Aş recita o rugă de tristeţi
Iar mării i-aş clădi hotare
Să plângă în a’ tale dimineţi

De-ar fi să plutesc de fericire
Aş dansa-n vânt cu dragostea
Zburând prin şoapte de iubire
Aş tapeta-n săruturi a ta stea“
(De-ar fi să… — Mihaela CD)

În fiecare cuvânt s refl ectă o muzică a sufletului, o muzică a sentimentelor adânci, amalgam de iubire scânteietoare, de dor de părinţi, fraţi şi de bunicii copilăriei, de respect şi resemnare, în comuniune cu universul.
„Virtuţile din timpurile pastelate
În grabă-ţi cer onorul cercetând
Lumile paralele de-s catifelate
În norii ceţii-nfuriate spumegând

Legând ochii cu năframa vremii
Dorul suspină îngheţat în rătăciri
Versuri pictate în romanţe arămi
Străpung inima ce plânge-n priviri“

(Caruselul gândurilor — Mihaela CD)

Mereu dorul ne leagă de ceva drag, o clipă mirifică care nu se uită niciodată şi care înregistrează aportul de substanţă, viziune şi stil în diverse modalităţi şi forme, care dezvăluie cititorului sensul lumii şi al frumosului, mirajul iubirii şi transcendenţa.
„Venim din nou la tine, mare albastră
Să-ţi sorbim melodia fi ecărui val
Căci ne vorbeşte de iubirea noastră
Cântată-n larg şi-adusă apoi la mal.

Cu simfonii azurii pianul ne încânte
Pe clapele ce-s înrobite de atâta dor
Şi vântul cu adierea ne înveşmânte
Pe ţărmul ce-i triumfător toreador

(Venim la tine, mare albastră! — Mihaela CD)

Citind volumul de versuri Dialog peste ocean veţi constata magica forţă a cuvintelor prezente în versurile autoarei Mihaela CD, versuri care transmit sentimentul iubirii trăite la cote înalte.
„Când noaptea cerne doruri peste noi
Ne-mbrăţişăm pe-a timpului vioară
Dezlănţuindu-ne magnetizaţi în ploi
Ne sărutăm timid, precum întâia oară
(…)
Ne înălţăm cântând pe clape de dor
Îmbujorând mugurii plini de fericire
Şi ne mărturisim în şoapte de amor
Aceeaşi dragoste, plină de nemurire.“
(Aceeaşi dragoste — Mihaela CD)

Scriitoarea Mihaela CD articulează cuvinte în versuri expresive şi delicate care semnifi că adâncă trăire:
„Te-ai întors în seara asta cristalină
Să-mi încarci iară ale inimii poveri
Tu îmi eşti tunet, soare şi apă lină
Şi te cuprind şi te ador în primăveri“
(O ultimă ţigară — Mihaela CD)

Cu multă iscusinţă, poeta Mihaela CD foloseşte slovele transformându-le în versuri savuroase, exprimând „Parodia neiubirii“ sau „Joaca de-a iubirea“
„Şi-n dansul vostru nepereche
Vă-ndrăgostiţi din când în când
Amor tacit, cântat după ureche
Falsând sleite sentimente-n gând

Azi iar vă adoraţi la nebunie
Voi, bieţi arlechini ai iubirii
Iar poimâine… nu se mai ştie
De-ţi juca în parodia neiubirii“

(Parodia neiubirii — Mihaela CD)

„Voi, bieţi amorezi anonimi,
Trăiţi o singurătate-n doi,
Iar jalnicele voastre inimi
Se joacă de-a iubirea-n sloi.“
(Joaca de-a iubirea — Mihaela CD)

Chiar dacă timpul trece, sufletul poetei Mihaela CD trăieşte într-o lume frumoasă de linişte şi pace, şi prin versuri melancolice ne îndeamnă şi ne transmite să transformăm momentele de întristare şi să visăm la fericire:
„Fredonând vechile refrene
Când trece-or anii peste noi
O să-ţi revină-n gând alene
C-am fost alături şi prin ploi

Şi-n momentele de-ntristare
Aminteşte-ţi cât ne-am iubit
Şi transformă orice supărare
Visând că eşti iarăşi fericit!
(Să nu uiţi iubirea… — Mihaela CD)

Suntem datori să înfăptuim lucruri măreţe şi să trăim în lumină cât timp în lumină am fost creaţi
şi lumina ne este crez şi desăvârşire. Poetul, scriitorul, lasă o părticică din inima sa prin puritatea
poetică care încarcă sufl etul de frumos, pentru că a dăruit lumina. Versurile sunt fl ori albastre ale
inimilor creatoare de frumos, în care cel mai valid critic rămâne cititorul, căci viaţa fiecărui om
este, în fapt, o poezie.

În acest Dialog peste ocean scriitorii Mihaela CD şi Trandafi r Sîmpetru au scos în lumină magicul
iubirii cu puritatea, răbdarea, dulcea aşteptare şi parfumul speranţei înfăşat într-o necesitate  de frumos care veghează echilibrul dintre spiritual şi material, care este dătător de energie, de linişte şi împăcare.
„Te-am aşteptat în puf de păpădie
Ce l-am pudrat cu praf din iubiri
Să mă-nfi ori cu albastră melodie
Să m-alinţi cu ale şoaptelor trăiri

Te-am aşteptat în roua dimineţii
Să-mi aminteşti a tinereţii cărare
Să-mi umpli de senin paharul vieţii
Să îmi arăţi cât mă iubeşti de tare“
(Nopţi albastre — Mihaela CD)

„Vin pe drumul tău cu stele,
să te cuprind ca pe un lujer înalt
unde te-mpleteşti cu pulberea
pietrei sau cu frunza aceasta ce
pică de tristeţe la venirea sa înspre
moarte, coborând punţile să mă
atingă cu oasele sale măcinate de
dureri, nu mai pleca, îţi spun,…“
(Să te cuprind ca pe un lujer—Trandafir Sîmpetru)

Nopţile albe sau zilele mai puţin luminoase ale acestor poeţi creatori de frumos, aspiraţiile şi trăirile lor, amprentează fi ecare fi lă şi înveşnicesc clipa.
„Umblăm prin cerul memoriei mele,
obosit de plâns, am stins mai devreme,
steaua ce se oglindea în fântâna
de la răspântie în scrum şi alge,
fotografi a mea ruginită din anii de liceu
o vedeam în fi ecare dimineaţă în faţa
ochilor ca pe un ultim vis tatuat
pe poteca de cristal care ducea
spre tine iubito, în vegetala tăcere unde
te- ai ascuns de foşnetul neliniştilor,
cioburi de amintiri ca un ţipăt crud
în insomnia albă unde te destrami obosită.“
(Te-aştept să visăm acelaşi vis — Trandafir Sîmpetru)

„În noaptea cu cerul amorţit
Jeliţi slovele mute de iubire
Iar lunii fostu-i-a un rol sortit
S-afl e câţiva stropi de fericire

Glasul mării voastre a răguşit
Pe fundul ei, vă zace refrenul
Oftează valul de dor înăbuşit
Căci i-aţi deraiat iubirii trenul

Dragostea vi s-a înecat la mal
Strunele chitării-s scufundate
Lacrimi plâng în rochie de bal
Regretând amintirile lăudate!“

(Dragoste înecată — Mihaela CD)

Constat că această carte Dialog peste ocean este o publicaţie echilibrată prin talent şi imaginaţie,
cuvintele poeziilor sunt ordonate şi armonizate frumos ca să transmită emoţie şi energie cititorului.
„Un timbru pudrat cu iubire mi-ai lipit
Pe-a sufl etului meu, jilavă scrisoare,
Şi-n mări şi-n oceane de dor m-ai topit
Din fl ori de vis, tu mi-ai făcut cărare

Tu ai lăsat amprenta-n gândul meu
Şi-am respirat prin culori de poezie
M-ai dezmierdat, asemeni unui zeu
Mi-ai transformat şi ceru-n fantezie

Cu fericire ai umplut a anilor desagă
Şi-n clipele cele umbrite de tristeţi,
M-ai alinat zicându-mi că ţi-s dragă
Şi mi-ai înseninat a’ vieţii dimineţi!“

(Amprenta iubirii — Mihaela CD)

„Te sărutam lângă
căpiţele de fân, bântuit de febrele
gutuiului alb şi de iarba coaptă cu
amintiri înzăuate, eram clipa ta, sunt
inima ta ce-mi sfărâmi ochii înecaţi
prin vise albastre, prin muguri de stea,“
(Eram vântul tău răstignit— Trandafir Sîmpetru)

Parcurgând fiecare pagină, constaţi că este o ,remarcabilă lucrare în care cuvintele sunt sensibile
şi aplecate către frumos, iubire şi dragoste.

„Eu răsufl am
prin răsufl area ta,
insulă-n valuri eram,
doream să m-apropii
de tine, eram rătăcirea
ta, rana şi zâmbetul, mi-erai
păcatul de moarte, mă-nvăţasem
să te sărut în fi ecare dimineaţă,
să mă-nec în ochii tăi negri, ce
aduce fericirea, tainicul asfi nţit
şi vânturile serii, eram stâncă
pironită în visul tău, de ce plângi
iubito?, pustiul nisipului te-ascultă,
tu nu vezi că-n zborul tău şerpuiesc
algele dospite din sărutul nostru?,
singură te strângi în apa mării,
târând după tine, vântul şi stelele
fericirii noastre.“
(Peisaj nespus de dragoste — Trandafir Sîmpetru)

Să nu mă minţi că m-ai uitat
Căci îţi cunosc a inimii vorbire
Şi îţi observ şi dorul din oftat
Şi unduirea slovei din şoptire

Să nu mă minţi că m-ai uitat
Căci noi nu respirăm decât în doi
Şi-ţi ştiu şi cântecul necântat
O melodie formăm amândoi

(Să nu mă minţi că m-ai uitat — Mihaela CD)

Complexitatea tematică implică meditaţii profunde asupra vieţii şi morţii dată de talentul şi imaginaţia
scriitorilor, trăiri, sentimente, senzaţii în versuri ce ne duc la o lectură plăcuta pe noi toţi care vom citi aceste valori literare.
„Tu m-aştepţi de fi ecare dată
prin măruntaiele atâtor paşi sau prin
cenuşa lutului peste care zboară fl uturii
şi mă amesteci cu stropii de rouă ce-ţi
umplu ochii ca un fel de lacrimă, erai
mânjită de durere şi de pustiul drumului
ce duce către mine, era un du-te-vino fără sfârşit,
unde se întâlneau viaţa şi moartea sau poate
departe de tine, mă aşezam în singurătatea ta
şi aşteptam să se spargă stânca sufl etului
de pe genunchii clipei ca o umbră elastică
în care ne pierdem fără să ne vadă cineva“
(Aşteptam să se spargă stânca sufl etului— Trandafir Sîmpetru)

„Dă-mi roua şi valsul iubirii pe buzele moi
Şi plânsul ce-n raze de dor pot să înmoi
Dă-mi tot ce grăbit am trăit şi-am vândut
Şi cântecul fericirii ce undeva l-am pierdut (…)

Dă-mi împliniri de vise ce-s încă nescrise
Şi alinturi în fermecătoare versuri înscrise
Dă-mi măreţia îndurării şi puritatea iertării
Şi mantie protectoare de agonia depărtării

Dă-mi angelica minune din ochii de copil
Şi-adierea vieţii purtată de-un vânt nobil
Dă-mi mulţumire când ziua se termină
Şi îndreptare paşilor nesiguri spre lumină.

(Dă-mi trezirea simţurilor — Mihaela CD)

Vibraţia poeziilor este sufletul vieţii poeţilor şi mă smulg cu greu din liniştea şi tumultul acestor
versuri pe care sufl etele boeme le-au scris, le-au dat strălucire cu toată dragostea. Lecturând acest
volum de carte vei visa frumos şi vei ofta cu dragoste de acest volum şi scriitorii lui.
„Am vrut să îţi aduc o mie de stele,
sau poate mult mai mult, fericirea, dragostea,
să mi te aduc pe mine, să vin şi să nu mai plec
să rămân acolo, singur într-un colţ al camerei
tale, să te privesc mereu, ori de câte ori îmi va
fi dor de tine, să lăcrimez odată cu tine, să râd
şi să plâng odată cu tine, să plec în lume odată
cu tine, să fac toate astea în fi ecare secundă,
în fi ecare zi, poate o dată pe lună sau o dată pe an,
important este că voi face, că te voi privi doar
pe tine, ca pe o prinţesă în singurătăţi perfecte…“
(Troienit în zbaterea ta — Trandafir Sîmpetru)

„Sub un copac de fl ori m-am aşezat
Să-i mărturisesc dorul ce m-apasă
Iar ramul verde îngână amorezat
Ascultând povestea cea frumoasă

Râuri cad în cascade reci, sublime
În raza lunii mi-amintesc de-un dor
Colorate gânduri se-adună mulţime
Se-nghesuie, parcă să ceară ajutor

Îngrijorarea îndată mă cuprinde
Că-n depărtare-s risipitele şoptiri
Cerul nopţii noastre nu se-aprinde
Făr’ de iubirea-ţi caldă din priviri!“

(Popas sub copacul iubirii — Mihaela CD)

Lucrarea este impresionantă atât prin valoarea poemelor incluse în volum, cât şi prin personalitatea literară a scriitorilor prezentaţi, aceşti minunaţi mesageri ai culturii şi literaturii române în lume. Fiecare poet, în parte, este el însuşi un univers artistic şi literar important, de sine stătător, pentru literatura română contemporană.
Este o bucurie şi o onoare să scriu o recenzie  la acest volum, realizat la o cotă superioară, dovada cea mai grăitoare fi ind sensul iubirii care purifică prin trăiri intense, exprimate în creaţii răsunătoare care te cuceresc şi, cu siguranţă, această carte frumoasă, elegantă, cu o prestanţă aparte, va dăinui veacurilor ca o catedrală pictată de doi meşteri buni şi iscusiţi cu un dezvoltat simţ artistic.
Volumul este scris cu mult profesionalism şi va inunda cititorii cu lumina şi frumuseţea sa lăuntrică, fiind făurit cu o nemărginită şi valoroasă iubire pe care o posedă, deci să le dăm onoarea pe care o merită de a contribui la consolidarea citadelei limbii române pentru generaţiile care vin.
Le doresc colegilor mei, acestor doi mari poeţi cu suflete de aur, slujitori neobosiţi ai culturii, pentru care nutresc o admiraţie deosebită şi pe care îi felicit pentru iniţiativa de a scrie împreună acest volum, să primească cât mai multe aprecieri de la publicul larg cititor iar ancora interesului pentru această carte să fi e aruncată spre infinit viitorimii, căci este o adevărată moştenire culturală, scrisă cu inteligenţă, ca o sărbătoare,
în dulcea limbă română.
Recomand cititorilor de azi şi de mâine cu multă dragoste şi căldură în sufl et a citi această carte minunată Dialog peste ocean iar celor doi scriitori Mihaela CD şi Trandafir Sîmpetru, Dumnezeu să le binecuvânteze ostenelile şi roadele.
VICTOR MANOLE
Poet şi scriitor
Membru Liga Scriitorilor Români
Membru World Poets Association

coperta finala DIALOG PESTE OCEAN

Comanda acum DIALOG PESTE OCEAN , o punte de poeme pentru suflet,  intr-un dialog al iubirii! 

Dialog Peste Ocean FORMAT TIPATIT(softcover)

Cartea Dialog peste ocean a autoarilor Mihaela CD si Trandafir Simpetru vine sa confirme inca o data universalitatea dialogului literar dincolo de orice distante geografice.Cele 200 pagini va vor purta pe valurile lirice inspumate ale eternei teme: iubirea! Comanda acum cartea DIALOG PESTE OCEAN fiecare carte este insotita de un semn de carte din partea autoarilor

35,00 CAD

Dialog Peste Ocean FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Cartea Dialog peste ocean a autoarilor Mihaela CD si Trandafir Simpetru vine sa confirme inca o data universalitatea dialogului literar dincolo de orice distante geografice.Cele 200 pagini va vor purta pe valurile lirice inspumate ale eternei teme: iubirea! Comanda acum cartea in format ELECTRONIC la un pret promotional inainte de lansare de numai 15 CAD, (pret intreg 20 CAD) Mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!

15,00 CAD

Mai citeste despre alte carti ale autoarei Mihaela CD 

Pasi de catifea*Despre scriitoarea Mihaela CD

Impresii, cronici si recenzii  literare*Uneori elefantii zboara

O LUMINĂ CĂLĂUZITOARE-recenzie de Aurelia Rinjea*FOCUL DIN NOI

Menirea-n vers*Critica literara*Binecuvantare si chin*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.