IDEI LITERARE ŞI STIL ÎN OPERA CRITICĂ A LUIALEX ŞTEFĂNESCU – Scurte însemnări

 

AL FLORIN TENE

IDEI LITERARE ŞI STIL ÎN OPERA CRITICĂ A LUI
ALEX ŞTEFĂNESCU – Scurte însemnări

Autor: Al Florin Tene 


E o îndrăzneală să abordezi opera celui mai mare critic
literar din România al secolului XXI, având în vedere
causticitatea de bucovinean, prin părinţi, şi lugojan prin naştere
a lui Alex Ştefănescu. Despre acest critic literar am mai scris,
ocazional, nu laudativ, şi datorită faptului că nu am înţeles
culoarea pelerinei „cu ţepi” sub care se ascunde înţelepciunea
şi darul pedagogic al criticului, o fac acum în preajma zilei sale
de naştere, 6 noiembrie, când împlineşte 67 ani şi în amintirea
cunoştiinţei noastre dintr-o iarnă bogată în zăpadă, petrecută la
Sinaia lângă regretatul Laurenţiu Ulici, şi alţi amici. De data
aceasta încerc să înlătur „pelerina cu ţepi”, şi să înţeleg lumea
ideilor literare, mişcarea acestora în cadrul stilului
inconfundabil al lui Alex Ştefănescu. Fruntariile dintre cele
două secole, în care a scris şi scrie, nu a limitat viaţa
principiilor, chiar dacă criticul a trecut şi prin „furcile caudine”
ale unui regim totalitar şi inuman. Acest fapt confirmă, sub
nebănuite chipuri, continuitatea. Spre deosebire de critica
ideilor (vezi: „Jurnal de critic” – Ed. Cartea Românească,
1980), ideea despre critică nu rămâne, nici măcar provizoriu,
prizionieră a conceptelor impuse de realismul socialist. Marile
adevăruri din cărţile acestui critic literar nu depind de forma
rostirii, aşa cum filozofii supravieţuiesc timpului şi înving
perimetrele lingvistice. În elaborarea unei concepţii despre
literatură sau a unei doctrine estetice, Alex Ştefănescu a
cuagulat scântei teoretice de pretutindeni, de-alungul
deceniilor, decantându-le în creuzetul creaţiilor proprii, reuşind
să păstreze un echilibru valoric apreciabil, prin teoria literară,
aşa cum a procedat în „Dialog în bibliotecă”, carte apărută la
Editura Eminescu în anul 1984. La nivelul reflexiilor,
universalitatea operei criticului nu este atât o rezultantă, cât un
dat primordial.
Oricare consideraţie asupra sistemului critic al autorului
„Istoriei literaturii române contemporane (1941-2000)”,
apărută la Ed. Maşina de scris, în anul 2005, implică premise
din datul primordial. Rupând din universalitatea originară
gândirea şi normele clasicismului, declaraţiile 142
programatice ale romanticilor, tezele maioresciene sau
manolesciene şi judecând fiecare caz în parte numai prin sine
însuşi, viziunea asupra întregului în devenire ca şi asupra
laturilor sale şi-ar pierde reazemul firesc. Există afinităţi
spirituale la Alex Ştefănescu, vezi paginile despre Nichita
Stănescu, sau „Prim-Plan, 35 de profiluri de scriitori români
contemporani”, carte apărută la Ed. Eminescu, 1987, gradul de
deschidere a orizontului cunoaşterii, supunerea într-o anume
măsură la presiunea amiciţiiei, tradiţiei sau dictatura momentului
literar, mai ales în cronicile din „Contemporanul” în anii
de dinainte de 1989, fac ca Alex Ştefănescu să-şi legitimize
ideile redescoperindu-le genealogia.
Mărturisită sau nu, (Jurnal secret. Noi dezvăluiri, Ed.
Corint, 2007), retrospectiva este aici un mod de existenţă. Căci
originalitatea în procesiunea istorică a operei lui Alex
Ştefănescu nu constă în noutatea absolută, cu toate că
descoperim multe astfel de noutăţi, ci în reaşezarea şi
reformularea operelor contemporanilor săi. Din necesitatea,
resimţită de critic, redefinirii, s-au născut filierele, originalitatea
presupunând legături adânci şi depedenţe de înaintaşi.
Adevărul, într-o concentrată frazare, este că „ideile literare sunt
deci – originale – hic et nunc, în diferite condiţii date, în contextual
fiecărei culturi naţionale, care parcurg în mod necesar
mereu alte etape istorice”. (Adrian Marino, Critica ideilor literare,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, p. 106). Scrierile lui Alex
Ștefănescu invită, înainte de toate, la o meditaţie asupra
condiţiei teoriei literare ca ştiinţă şi a istoriei literare ca o
relatare şi construcţie a unor imagini ale trecutului în centrul
căruia se află scriitorul.
Motivele acestui îndemn de a se depăşi obiectivele
imediate ale actului său interpretativ sunt diferite. Primul care
trebuie invocate, este acela că Alex Ştefănescu nu-şi ascunde
izvoarele felului său de a gândi, în sinea sa primând cu totul
altceva decât o originalitate cu orice preţ. Simţindu-se obligat
să se raporteze la ceea ce s-a afirmat înaintea şi în timpul său,
susţinându-şi ideia şi făcând istorie. Reacţia faţă de propriul
gând este, prin urmare, a eruditului, care îşi face o vocaţie din a
comunica etapele drumului spre claritate. Ca şi în cazul lui
Tudor Vianu, cei care vor căuta la Alex Ştefănescu sentinţe,
surprinzătoare în esenţă şi spectaculoase în expresie, vor avea
ocazia, o dată mai mult, să-i confirme erudiţiei tristeţea şi
puţină ironie ce-i lipseşte lui Vianu.
Lipsit de o conştiinţă naivă, neîncrezându-se deci un
descălecător, îşi supune întotdeauna demonstraţia unei duble
revizuiri. În primul rând, el caută să redescopere contextul
filozofic sau estetic în care ideea a fost emisă, adresându-se
către tineri, precum o face în „Mesaj către tineri. Redescoperiţi
literatura!”, carte apărută la Editura Curtea Veche, în anul
2014, ce-mi aminteştede de un text al lui Mihai Beniuc, sau de”
Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, de
prin anii 1521.
În al doilea rând, este urmărită succesiunea reluărilor,
remarcându-se indicele de deformare pe care istoria literaturii îl
denotă. În acest context, „Istoria” lui Alex Ştefănescu poate fi
completată cu autori care au trăit în afara graniţelor ţării
noastre şi care nu au fost influenţaţi de realismul socialist
promovat de PCR. La acest autor, critica ideilor literare
reprezintă modul fundamen-tal de construcţie teoretică, aşa
cum le regăsim în „Între da şi nu”, apărută în 1981, la Ed.
Cartea Românească.
Criticismul său, având la bază, ca obiect, evoluţia
gândirii universale până în prezent, dar mai ales critica lui
Călinescu, este determinantă, într-o sferă mai restrânsă, dar, şi
de tradiţia estetică româneas-că, începând cu Lovinescu. În
fine, pentru a încheia cu ceea ce este mai important, el indică
unul dintre traseele posibile pe care, parcurgându-le, (în cărţile
lui de critică şi istorie literară), primeşte adâncime istorică.
Despre cărţile de alte genuri semnate de Alex Ştefănescu voi
scrie cu altă ocazie.

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.