Autor: Aurelia Oancă
Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA
Abonament 4 numere/an. A câștigat PREMIUL LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA -” PUBLICATIA LITERARA A ANULUI 2023 ” Revista de colecție de o calitate excepțională, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colecționează fiecare număr al revistei tipărite timp de un an pentru numai 100 dolari canadieni.
100,00 CAD
Doneaza din suflet pentru sufletul tau!
Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 5 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
1,00 EUR
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
Citind, poezia, ,, LA DUNĂRE VEGHEAZĂ,, am beneficiat de un adevărat poem , lecție de istorie completată cu imagini actuale a unui ,, prezent, prezent,, de ceva anii ….. În lectura repetativă am dedus jelirea în versuri de către Distinsa Autoare AURELIA OANCĂ pentru că ,, ..se varsă lacrimi grele, / Ce curg peste o țară obidită, / De câini ce smulg din trupul țării mele/ Și pofta lor nu pare potolită,,/ Involuntar am strigat către ,, câinii ce smulg din trupul țării ,, marșșșșșș! …,, vă știu scopul ,, divide et impera,, marșșș!….Pe parcursul lecturii am avut imaginea lui DECEBAL, din magnifica sculptură care,, La Dunăre veghează tricolorul,, și care prin înălțimea stâncii, personalizată la propriu și la figurat , a primit numele de unicitate Europeană și totodată mi-am amintit și cuvintele poetului M Mincu ,, Decebal n-a murit/ El doar s-a mutat în Ceilalți / Cum ar trece floarea în fruct….,,/ Încurajându-mă că ,, Decebal nu a murit,, mi-am imaginat o porta – voce la care se aud versurile ce răsună de la Dunăre , cu tăria stâncii sculptată, până la Tisa, Prut , Mare … ,, Adună-ți oasele , Decebal și vino!/ Să rupi ale robiei lanțuri , vino! / Și peste oameni pune cer senin,, .Autoarea, mă repet , Distinsa Doamnă Aurelia Oncă, insistă, nu își găsește mulțumirea sufletească până când Decebal prin urmașii lui , noi cei de azi,nu facem ,, Din tricolor iar o mândrie,/ Ca și stindardul dacic mai demult, / Să știm c-avem o țară, Românie,/ Ce nu-i zdrobită-n aprigul tumult,,!! Doamne ajut-ne . O poezie de excepție care își are locul pe prima pagina a unui manual de istorie actual și viitor , iar pe copertă statuia în stâncă a lui DECEBAL care ține harta României și istoria ei pe umeri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
VA MULTUMIM MULT
ApreciazăApreciat de 1 persoană