ROLUL LITERATURII DE DUPĂ MAREA UNIRE ÎNEUROPENIZAREA ROMÂNIEI

AL FLORIN TENE

ROLUL LITERATURII DE DUPĂ MAREA UNIRE ÎN
EUROPENIZAREA ROMÂNIEI

Autor: Al Florin Tene 

După Marea Unire din 1918, aşa cum se cunoaşte, au
început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale.
Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat
unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de
modernizare. Un rol important în europenizarea României l-a
avut presa literară şi literatura care cunoaşte o efervescenţă
deosebită din care nu lipsesc polemicile, uneori violente. În
acest context se impugn personalităţi ca Mihai Sadoveanu,
Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu
Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mihăescu, Eugen
Lovinescu, Tudor Vianu şi alţii care prin lucrările lor publicate
în ţară şi străinătate au avut un rol deosebit în cunoaşterea
realităţilor din România pe drumul modernizării. După Marea
Unire numărul ziarelor cu pagină literară şi reviste literare se
înmulţesc. O parte din ele, prin rezumate traduse în limbi de
circulaţie internaţională, fac cunoscute operele scriitorilor
români. Revista Viaţa românească (apărută la 6 martie 1906,
dar care îşi încetează activitatea în timpul Primului Război
Mondial), reapare în 1920 sub conducerea lui Garabet
Ibrăileanu, tot la Iaşi. Dar din 1930 se mută la Bucureşti,
conducerea fiind preluată de Mihai Ralea şi George Călinescu.
În acea perioadă Viaţa românească pune accentul pe
autenticitate şi specificul naţional înţeles ca dimensiune socială
şi europenizarea ca asimilare a spiritului naţional. În jurul
acestei reviste se dezvoltă 148 curentul literar cunoscut sub
numele de poporanism. În cadrul redacţiei s-au dezvoltat mulţi
scriitori, printre care amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat
Hogaş, Jean Bart, Pătrăşcanu, Mironescu, Sadoveanu, Ionel
Teodoreanu, Topârceanu şi alţii. În perioada abordată disputele
literare se duceau în jurul modernismului şi al
tradiţionalismului. Modernismul denumeşte tendinţa inovatoare
într-o anumită etapă a unei literaturi. El apare în literatura
secolului XX-lea opunându-se tradiţionalismului proclamând
noi principii creaţiei. Acest curent susţinea europenizarea
(sincronizarea) literaturii naţionale cu literatura Europei,
promovarea scriitorilor tineri, teoria imitaţiei, eliminarea
decalajului în cultură, trecerea de la o literatură cu tematică
rurală la una de inspiraţie urbană. Cultivarea prozei obiective şi
evoluţia poeziei de la epic la liric şi a prozei de la liric la epic.
Eugen Lovinescu, în literatura noastră, teoretizează asupra
modernismului în revista Sburătorul şi în cenaclul pe care-l
conducea. Revista lui Lovinescu apare la Bucureşti între anii
1919-1922 şi apoi între 1926-1927. Cenaclul Sburătorul are o
existenţă mai îndelungată, funcţionând între 1919-1947, când a
fost interzis de comunişti. Obiectivele acestei grupări erau:
promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea tendinţei
moderniste în evoluţia literaturii române. Primul obiectiv s-a
realizat prin promovarea unor nume ca: Camil Petrescu, Ion
Barbu, Ilarie Voronca, Pompiliu Constantinescu, George
Călinescu, etc. Un proces mai îndelungat a cunoscut cel de-al
doilea obiectiv. Eugen Lovinescu îşi dezvolta concepţiile sale
moderniste în Istoria civilizaţiei române moderne şi în Istoria
literaturii române contemporane. În aceste ample lucrări
modernismul lovinescian porneşte de la ideea că există un
spirit al veacului XX explicat prin factori materiali şi morali,
care cuprinde un proces de o modernizare a civilizaţiilor de
integrare într-un ritm de dezvoltare sincronică, teoria imitaţiei
care explică viaţa socială prin interacţiunea reacţiilor sufleteşti,
principiul sincronismului care în literatură înseamnă acceptarea
schimbului de valori a elementelor care conferă noutate şi
modernitate fenomenului literar. La revista Sburătorul
colaborau, printre alţii, Ilarie Voronca, Ion Barbu, Tristian
Tzara şi alţii. În acea perioadă era promovat şi curentul
denumit tradiţionalism, prin care se înţelege, continuarea
vechilor valori tradiţionale, insistându-se pe ideea că istoria şi
folclorul sunt cele două domenii relevante ce definesc
specificul unui popor. Nichifor Crainc, la aceste două domenii,
mai adaugă factorul spiritual, credinţa religioasă ortodoxă care
ar fi, spunea scriitorul, elementul esenţial de structură a
sufletului ţărănesc din România. Consecinţa acestei teze era că
opera de cultură cu adevărat românească trebuia să includă în
substanţa ei ideea de religiozitate. Revista tradiţionalistă este
Gândirea care apare la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar
Petrescu şi Cucu, din redacţia căreia făcea parte şi Gib I.
Mihăescu. În 1929 revista se mută la Bucureşti şi conducerea ei
este luată de Nichifor Crainic. Această publicaţie apare până în
1944. Scriitorii care se înscriau în curentul tradiţionalist au
căutat să surprindă în operele lor particularităţile sufletului
naţional prin valorile miturilor autohtone a situaţiilor şi
credinţelor străvechi. La acest curent au aderat Lucian Blaga,
Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar
Petrescu, Mateiu Caragiale şi dramaturgii Adrian Maniu şi
Lucian Blaga. Aici intră Revista fundaţiilor regale care apare
lunar la Bucureşti în două serii. Această publicaţie îşi propune
să fie cu rădăcini în toate domeniile activităţii naţionale. Primul
redactor şef al revistei Paul Zarfipol, îi dă direcţia
maioresciană. După 1934 conducerea revistei o ia Camil
Petrescu şi apoi Dumitru Caracostea. În această revistă au
publicat: Gala Galaction, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia
Papadat Bengescu etc. În perioada interbelică apar şi publicaţii
care promovează avangarda. Avangardismul european are ca
punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism.
Acesta a fost iniţiat la Zurich de Tristian Tzara, originar din
România. Scriitorii care scriau în spiritul dadaismuluii îşi
exprimau dispreţul faţă de o lume incapabilă să stăvilească
barbaria şi crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica,
antipictura, tangenţiind cu absurdul. Din acest curent s-au
desprins constructivismul şi suprarealismul. Constructivismul
de la noi s-a grupat în jurul revistei Contemporanul la
conducerea căruia se aflşa Ion Vinea. Constructiviştii
promovau ideea necesităţii unei corespondenţe între artă şi
spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme
noi, conturând natura. La solicitarea lui Ion Vinea au colaborat
la revistă Ion Barbu, T. Arghezi, Camil Petrescu, dar şi pictori
şi sculptori, printre care şi C. Brâncuşi. În acea vreme au mai
apărut reviste constructiviste ca: Integral şi Punct. Tot în acea
perioadă, aşa cum spuneam mai sus, a apărut şi curentul
suprarealismului ce a fost teoretizat şi promovat de revistele
Alge şi Urmuz. Acest curent urmărea prin programul său
pătrunderea artei în planul inconştientului, al visului, al
oniricului, al delirului în care spaţiile umane scapă controlul
conştiinţei. Dintre reprezentanţii suprarealismului români
amintim pe Aurel Baranga, Saşa Pană şi chiar Arghezi, iar pe
plan european Louis Aragon, dintre pictori Picasso. După cum
se observă literatura, arta română rezonează cu spiritul
european. În perioada interbelică, după actul Marii Unirii de la
Alba Iulia romanul românesc atinge nivelul valoric european.
Romanul românesc îşi extinde evantaiul tematic, el cuprinzând
medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi complexe
ce interesează şi cititorul european. Fiindcă multe din aceste
romane sunt traduse în limbi europene. Sunt publicate în aceste
limbi romane semnate de Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu,
Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu şi alţii. Apariţa
romanului Ion de Liviu Rebreanu în anul 1920 a fost un
eveniment editorial. Acesta fiind primul roman românesc
comparabil cu capodoperele universale prin impresia
copleşitoare de viaţă pe care o degaja . Romanele apărute în
perioada interbelică continuă inspiraţia rurală prin operele lui
M. Sadoveanu, şi L. Rebreanu, dar având valori cu totul
superioare şi cu modalităţi specifice. Era vremea ca romanul
românesc să devină afluient al fluviului romanului european.
Acum apar romanele cu subiecte citadine în care cadrul de
desfăşurare al acţiunii fiind oraşul ce se modernizează
împrumutând arhitecura franceză sau germană. Atunci apar
creaţiile lui Călinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat
Bengescu. În acest context se dezvoltă şi problematica
intelectualului inegalabil ilustrată de romanele lui Camil
Petrescu. Garabet Ibrăileanu este unul dintre acei care
intensifică dezbaterile cu caracter teoretic în legătură cu
romanul. Aici fiind vorba de romanul de creaţii, care prezintă
personajele în deosebi prin comportamentul lor, şi romanul de
analiză care este interesat de viaţa interioară de psihic. În acest
domeniu teoretic o mare importanţă conferiunţa lui Camil
Petrescu, intitulată „Noua structură” şi opera lui Marcellu
Prust. Din acest studiu s-a desprins o nouă viziune a
supraposibilităţilor de cunoaşterte a fiinţei umane în accord cu
evoluţia filosofiei şi ştiinţelor. În perioada interbelică
romancierii, asemeni confraţilor din Europa, experimentează
tehnici multiple ale romanului modern. Astfel exista tendinţa
de întoarcere la modele tradiţionale precum cel balzacian pe
care George Călinescu îl foloseşte în „Enigma Otiliei”. El
considera necesitatea dezvoltării romanului românesc pe linia
studiului caracterului.
Romanul interbelic cunoaşte şi alte orientări cum este
lirica în opera lui Ionel teodoreanu, estetizanta şi simbolistica
la Mateiu Caragiale, Memorialistica la Constantin Stere şi
fantastica la Mircea Eliade. În perioada aceea s-au format
marile personalităţi ca Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu,
Brâncuşi.
Proza interbelică se dezvoltă prin nuvelistica lui Gib
Mihăescu, reportajul prin Geo Bogza şi proza originală a
absurdului prin Urmuz deschizătoare de drumuri pentru
literatura deceniilor următoare. În urma acestei sumare analize
putem afirma că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut
un rol important şi de netăgăduit în dezvoltarea literaturii
române şi integrarea ei în marea literatură europeană.

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!

ANTOLOGIA UNIVERSUM volumul nr 1 Tiparita (softcover)

Pre-comanda acum antologia UNIVERSUM , VOLUMUL NR 1 de literatura contemporana , autori romani de pretutindeni (400 PAGINI) transportul este inclus, livrare oriunde in lume! Data livrarii va fi comunicata prin email! Oferta valabila timp limitat! 35,00 EUR

35,00 EUR

PASI DE CATIFEA format TIPARIT (softcover)

Cartea Pasi de catifea a autoarei Mihaela CD vine sa confirme inca o data sensibilitatea si talentul poetei prin versuri care va vor mangaia sufletul. Cartea contine 250 pagini si 17 capitole insotite de incantatoare imagini color. Comanda acum la un pret de numai 35 CAD fiecare carte este insotita de un semn de carte din partea autoarei.

35,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.