AȘTEPTÂND ARIPI 

Ioana STUPARU

AȘTEPTÂND ARIPI 

– POEME

Luminător de zi

Când voi fi „acolo”,

Te voi privi rotund,

Cu ochii sufletului.

Nimic nu-mi va pune oprelişti

Să te înconjur,

„Luminătorule creat în ziua a patra,

Pus pe tăria Cerului

Pentru cârmuirea zilei”!

Mai ştii de câte ori

Te-am pândit,

Din balconul casei,

Crezând că sunt prima  

Care te vede răsărind?

Erai pus pe joacă uneori!

Te furişai strălucind

Puţin câte puţin,

Printre frunzele pomilor,

Să mă vezi, iarăşi, bătând din palme,

De bucurie că ai venit pe la mine!

Razele tale blânde şi calde mă mângâiau,

Soarele meu drag,

Dăruit Lumii, de Tatăl Ceresc!

***

Cândva

Mi-am dorit cândva

Să am un zbor al meu.

Să fiu doar eu

Cu mine.

Nu am reuşit,

Timpul necesar

Mi-a lipsit.

Mereu s-a ivit

Câte ceva de făcut,

Pentru cineva

Cunoscut sau

Necunoscut.

A trebuit să fiu

Undeva,

Cândva,

Pentru cineva

Care a avut nevoie

De  mine.

Să-l ascult,

Să-l iubesc,

Să-l ajut,

Măcar cu o vorbă

De bine.

***

Comuniune

Dinspre Pământ se aud bătăile inimilor

Caznă existenţială măsurată

În secunde ritmate

Insistenţă la porţile vieţii

O singură dată se trage zăvorul

Cheia o are PreaŞtiutul Nevăzut

Dinspre Cer se aude liniştea

Poruncile au fost date demult

Eterna Privire Albastră

Veghează pretutindeni

Fără hodină

––––––––

Ioana STUPARU

14 octombrie 2021

Bucureşti

Mai citeste

Vasile Bele-DESPRE REVISTA NR 6/2021

despre Dialog Peste Ocean… recenzie *prof Victor Manole

Despre cartea Pasi de catifea

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI