Clepsidra zdrobită   

2 gânduri despre „Clepsidra zdrobită   ”

1. Numai poetul poate să traducă, să redea, să adune din nisipul împrăștiat din propria ,, Clepsidra zdrobită,, , gândurile, trăirile și supremul ,, TE ADOR,, . Versurile ,, Clepsidra se – ntoarce zdrobită/Nisipu-i sfârșit și-necat/ În marea de lacrimi scrobită…./,, redau regretul uman,( din punctul meu de vedere, de contemplare..) regret ce provoacă o mare de lacrimi încremenită, sau cum spune Autor Doamna Mihaela CD ,, scrobită,,. Acest regret față de timpul ce trece este cu atât mai puternic, când, trecerea lui într-o anumită clipă,, de timp, se produce spontan , provocând schimbări în sufletul , în clepsidra interioară sufletului. Schimbările sunt asemuite, sau luate drept exemplu cu schimbările pe care le provoacă tot același timp și totuși altul în natură…,, Se-ncinge un vifor pe – afară/..Verdele plânge-n ninsori/…si,,Tăcerea-i în albul ce vine../,,care decolorează bucuria, veselia astfel că ,, Tristețea de mână se ține/ Cu clipe ce tac deseori,,. Clipele tac adesea pentru că ele au fost componente a nisipului din ,, Clepsidra zdrobită,, . Citind această poezie ce colindă saloanele filozofiei, am simțit nisipul din clepsidra timpului meu pe gene, în palme, pe trena anilor tot mai lungă cu fiecare fir de clipă care trece. Ce frumoasă ești poezie….. în clepsidra ta !

   ApreciazăApreciat de 1 persoană

2. SUPERB , ce frumos ati interpretat poezia mea, ma onoreaza, va multumesc din inima!

   ApreciazăApreciază

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.