Nora in cautatea identitatii -fragment -Jocul minții

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Jocul minții

Pare că mă ridic, că nu mai am corp, am doar minte, dorință și gând, să văd dacă cuvântul rațiunii are dreptate, pot avea mai mult de la viață? Mă întreb cine sunt? Nu mă recunosc, sunt Nora? Sunt ca o vioară în mâinile lui care mă transformă, arcușul îl plimbă cu dragoste pe toate strunele care gem de plăcere, de bucurie, de împlinire. Mă cutremur. Mă impresionează, calitățile lui interpretative și sunetele viorii sale au un impact asupra mea foarte puternic. E o experiență memorabilă, are o personalitate complexă, m-a captivat prin arta sa.

Valentin mă prinde de mână. Nu, nu vreau să mă întorc, rămân cu el de teamă să n-l pierd în neant. Mă încăpățânez să visez mai departe, cu el, cu magicianul gândurilor mele ascunse. Mă las folosită de el, pare că sunt partitura lui. Aplauzele mă scot din vis. Văd că mă privește. Atunci l-am pus primul pe lista celor ce trebuiesc sacrificați pentru plăcerile mele.

Trebuie să ies în pauză, nu mai rezist, știu că ies și concertiștii, vreau să văd dacă e și el, dacă nu cumva a folosit acest moment magic ca să mă ademenească, să mă tulbure, să mă vrea sau poate să mă dorească. Așa ca nebunii care vor imposibilul. Mă învârt cu Valentin după mine. Acum simt că mă deranjează prezența lui.

Mă scuz că merg la toaletă, dar o iau spre locul unde ar fi trebuit să fie el, doar în cazul în care fusese ceva reciproc.

Într-un colț, lângă o fereastră, e el cu spatele, se uită în geamul imens, care reflectă ca într-o oglindă tot foaierul. Mă vede, se întoarce și face pași repezi spre mine. Întinde mâna, o ia și o ține în mâna lui cu care mânuise arcușul viorii. Simt un val de căldură care mă pune în încurcătură. Nu mai am timp să mă mir, că-mi lasă un sărut lung și delicat, așa, ca o dorință sau ca o propunere de revedere. Timpul fiind scurt, mă privește în ochi, se prezintă, așteaptă nerăbdător să mă prezint.

-Nora, Nora Pascu.

-Sunt… dar nu apucă să spună numele, e inutil, știu cine e, îi pun pe buze un deget pe care lăsasem un sărut, ca să-l opresc să irosească timpul și cuvintele. Putem să ne vedem mâine la cafeneaua Capșa?

-Da! îi răspund fără să mă gândesc. Îmi sărută mâna din nou și se grăbește spre locul de unde avea să-mi trimită toate dorințele lui, prin intermediul instrumentului lui Stradivarius.

Apare Nora, e lângă mine. Mă uit discret împrejur, văd că figura ei continuă să atragă priviri care cred că mă invidiază că sunt soțul ei.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca