A doua zi

final CATIA

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

A doua zi sunt în București. Stau în fața Gării de Nord. Mă uit după Dan, deși nu-l cunosc. Catia îmi povestise cum e, așa că mă orientam după descrierile ei. Îmi spusese, vezi că e un tip elegant, de statură mijlocie, cu cravată, tânăr, dar cu mult păr alb, tuns frumos. Sigur că nu au să fie mulți care să aibă și batistă la buzunarul de la haină. El are, este foarte șic.

Îl văd, cred că și felul în care mă descrisese l-a ajutat să mă recunoască. Vine spre mine cu un zâmbet elegant.

-Paula? Ești Paula, te-am recunoscut.

-Da, domnul Dan?

-Așa e, eu sunt eroul sau, mai bine zis, persoana pe care ești curioasă să o cunoști.

Coborâm scările prinzându-mă de braț după ce îmi luase mica geantă de voiaj. Am găsit bine venit gestul lui de protecție. Ajungem la mașină. Mai întâi lasă geanta pe bancheta din spate, apoi deschide larg portiera din dreapta și mă invită să urc. Pare că suntem într-o scenă dintr-un film. Închide portiera, se așează la volan. Își trage pantalonii de dungă puțin în sus de deasupra genunchilor, ca să nu se șifoneze. Gest uitat, pe care-l mai vedeam doar la tata.

-Bine ai venit la București Paula, cum ai călătorit?

-Bine, nu a fost aglomerat. În compartiment am cunoscut un domn care lucrează la o editură. A povestit tot drumul, nu m-am plictisit, nici nu știu când a trecut timpul.

-Știi ce, o să mergem mai întâi la Teatrul de Comedie, unde eu sunt administrator și Catia casieră. Abia așteaptă să te vadă. De acord?

-Sigur, și eu sunt nerăbdătoare să o îmbrățișez.

Am găsit-o pe Catia cu casa deschisă, avea persoane care voiau să cumpere bilete. După ce am îmbrățișat-o, am plecat cu Dan spre biroul lui, era lângă garderoba actorilor. Un birou cu miros de haine, haine ale actorilor, toate așezate pe umerașe, cu etichete cu nume și numere. Garderoba este bine organizată, dar biroul lui Dan este aglomerat și puțin în dezordine.

El este un tip potrivit de statură, cu un pic de burtă. Are o cravată cu nodul mare sub gulerul cămășii, lungă până la cureaua lată, care îi ţine pantalonii. Buzunarele sunt puțin desfăcute din cauza burţii. Se uită după toate femeile pe lângă care trecem. Nu contează că sunt tinere sau mai coapte, înalte sau scunde, slabe sau grase. Face tot ce-i stă în putinţă să se facă remarcat.  În timp ce vorbește cu mine, îşi aranjează nodul, apoi verifică traiectoria cravatei, când ajunge cu degetele la catarama curelei, îşi băgă mâna în buzunarul de la pantaloni mulţumit că e totul în ordine. Astea sunt gesturi pe care cred că le face de când lumea. Uneori îmi place de el, alteori nu, nu știu de ce. Împleteam curiozitatea să-l cunosc pe Dan cu bucuria de a o vedea pe Catia.

Locul ei la casa de bilete, după un geam cu o gaură mică, rotundă, pe unde dădea biletele și lua banii. Părea că e un loc pentru cei pedepsiți. Un loc mic, strâmt, unde să nu ai pe nimeni, să fii doar tu, să poți să meditezi. Sau să te rogi ca și călugării în chiliile lor, care ieșeau din ele doar când îi chema toaca la vecernie.

Așa ieșea și Catia din cușeta ei, doar când suna ceasul, când trebuia să închidă casa. Dar nu se ducea să se roage. Se ducea acasă unde nu era nimic ce ar fi putut să-i topească sufletul înghețat, să o trezească la viață. Găsea doar un om bun, care o ajutase la nevoie, și cu care împărțea banalitățile vieții cotidiene. Intuiția mea de femeie îmi spune că ea avea doar recunoștință față de el, vedea doar partea umană. Poate că ăsta e motivul pentru care nu poate să se apropie de el. Poate că nu voia să strice acel sentiment, să nu-l transforme în ceva care să ia forma unei minciuni, a unui comportament construit în mod artificial, josnic.

***

MPV-Dragostea2 (2)

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.