romanul FLOAREA DE CÂMP de Aurelia Oancă- cap 4

169790758_207852677338336_3379166562410040424_n

FLOAREA DE CÂMP

Autor: Aurelia Oancă

CAP. 4 Fiorii dragostei

Fiorii dragostei îmi pătrunseră prin toți porii, îmi făceau viața mai frumoasă. Acum parcă nu mai conta faptul că locuiam în acea cămăruță mică împreună cu fratele meu. Pluteam de fapt amândoi. Victor se gândea deja la căsătorie. Deși erau tineri amândoi, își doreau un cămin al lor. Într-una din zile mă întrebă:

-Kati, tu ce ai spune dacă m-aș căsători?

-Doar atât: ești prea tânăr.

-Nu asta contează! O iubesc foarte mult și doresc să fie soția mea.

-Cu ea ai discutat?

-Am bătut apropouri din care am înțeles că și ea își dorește același lucru.

-Apropourile nu sunt suficiente. Cere-o și vezi ce va spune după aceea.

-Am s-o cer, Kati dragă, dar mai vreau să mă asigur de ceva.

-De ce anume?

-Vei fi alături de mine?

-Cum aș putea face altfel? Ești fratele meu și te iubesc enorm.

-Îți mulțumesc, sora mea dragă. Și eu te iubesc.

Ne-am îmbrățișat, apoi fiecare a plecat la treburile lui. Avea mult de lucru și acum se străduia să-și adune cât mai mulți bani, pentru viitorul lui. Eu aveam de pregătit mâncarea și de aranjat una-alta prin casă. Duminica era toată familia acasă și rămânea cam dezastru după plecarea fiecăruia la treburile lui. Verișorii mei lucrau în Szeged. Unul era contabil la o bancă, iar celălalt era învățător. Șandor era logodit cu o colegă de serviciu, urmând să se căsătorească în toamnă.

Mătușa văzându-mă cam visătoare, se apropie de mine și mă întrebă:

-Kati, ești bolnavă?

-De ce mă întrebați? am răspuns eu puțin speriată.

-Văd că visezi cu ochii deschiși și mă întrebam ce-o fi cu tine?

-N-am nimic, am răspuns eu plecându-mi ochii rușinată.

-Ei draga mea, să știi că nu te cred. Am fost și eu tânâră, să știi!

-Dar eu sunt bine mătușă. Nu am nimic!

-Chiar nimic? Nici măcar puțin îndrăgostită?

-Nici, am răspuns eu într-o doară.

-Să zicem că te cred, dar îți atrag atenția: fii cu băgare de seamă.

-Voi fi mătușă, promit.

După plecarea ei, m-am așezat repede pe un scaun, ca să nu mă prăbușesc. Îmi tremurau genunchii și mă durea tot trupul de atâta încordare. Nu voiam să se vadă ce este în sufletul meu, dar era foarte greu de ascuns. Adevărul era că nu mi-l puteam scoate pe Elek din gânduri. Se cuibărise bine acolo și parcă îmi urmărea fiecare mișcare, fiecare cuvânt. După minciunile trase mătușii mele, parcă-l vedeam trist și parcă mă dojenea cu privirea. Avea dreptate s-o facă, pentru că într-un fel mă prefăcusem că nu-l iubesc, că nu-mi pasă de el, lucru cu totul și cu totul neadevărat. Am încercat apoi, să mă adun și să mă concentrez asupra lucrului, ca să uit puțin, să nu mă las copleșită.

Săptămâna a trecut destul de greu, dar sâmbătă parcă am prins aripi. Știam că a doua zi ne vom întâlni și voi fi din nou fericită. Așa s-a și întâmplat. Și eu și fratele meu, am așteptat cu nerăbdare seara, când urma să ne întâlnim cu iubirile noastre. Victor de îndată ce a zărit-o pe lulia, m-a sărutat pe obraz și mi-a spus:

-Ține-mi pumnii.

-Bine, bine. Du-te la ea.

Câteva clipe am rămas singură, urmărindu-l cu privirea pe Victor. Acum nu mai eram geloasă, mă bucura fericirea lui. M-a trezit din visare o mînă caldă pe umărul meu și un pupic pe obraz. M-am întors spre el și în acel moment nu am mai simțit pământul sub picioare. Pluteam și la propriu și la figurat. Îmbrățișarea lui m-a tulburat atât de tare încât m-a lăsat fără cuvinte. Sărutul lui fulgerător mi-a făcut inima s-o ia la galop. Când m-a lăsat din strânsoare și am atins pământul cu picioarele, am început să tremur toată.

-Bună seara, frumoasa mea.

-Bună seara, am răspuns eu încă tremu­rând de emoție.

-Ce-i cu tine? Te-am speriat?

-Puțin, dar fii liniștit, îmi va trece.

-Haide să dansăm îmi spuse el luându-mă din nou în brațe.

Am dansat până târziu în noapte, când a venit vremea întoarcerii acasă. Drumul mi s-a părut prea scurt. Mă simțeam bine lângă el, în brațele lui. Îmi plăceau sărutările lui, totul era perfect. În apropierea casei noastre, s-a oprit, m-a privit în ochi și mi-a spus:

-Kati dragă, eu te iubesc foarte mult.

-Și eu, i-am răspuns eu plecându-mi ochii.

-Atunci pot să merg mai departe.

-Cu ce?

-Cu cererea mea. Vrei să-mi fii soție?

-Da, i-am răspuns eu cu glasul înecat de emoție și de bucurie.

-Atunci este perfect. Voi discuta cât de curând cu părinții mei, apoi voi veni să te cer.

-Bine, am să te aștept.

Când am ajuns în cămăruța noastră, m-am așezat pe marginea patului, nevenindu-mi să cred că este real, tot ceea ce mi se întâmplă. Oare m-a cerut în căsătorie? N-am visat? M-am dezbrăcat agale, apoi m-am cuibărit în patul meu. Cu perna strânsă în brațe, încercam să-mi amintesc fiecare gest, fiecare îmbrățișare, fiecare cuvânt. Eram cu adevărat fericită. Atât de mult bine, mi se părea prea apăsător. Deși pluteam într-un fel, inima parcă avea un bolovan legat de ea și abia mai putea să palpite. Îmi era teamă, parcă nu mi se cuvenea ceea ce trăiam. De foarte mulți ani, nu am mai simțit atâta bine, atâta fericire. M-a trezit din cugetare fratele meu, care intrase ca o vijelie, se năpusti asupra mea și mă îmbrățișă cu putere, sărutându-mă pe obraz.

-Am cerut-o! Am cerut-o!

-Și!? Ea ce ți-a răspuns?

-Da! Mi-a răspuns „Da”.

-Asta este bine. Acum trebuie să ne pregă­tim s-o cerem și oficial.

-Când o vei face? mă întrebă el, săru- tându-mă din nou.

-Nu o voi face singură, îl vom ruga și pe unchiul să vină cu noi. Așa este corect.

-Ai dreptate. Sunt atât de îndrăgostit și de nerăbdător, încât nici nu mai pot gândi.

-Te cred. Să știi că și eu am fost cerută.

-Serios!? Asta înseamnă că vom face două nunți deodată.

-S-ar putea. Vom vedea cum vor reacționa părinții lui.

O tăcere grea s-a așternut între noi. Știam că Elek provenea dintr-o familie foarte bogată, pe când noi… Într-un târziu, ne-am liniștit și am lăsat somnul să-și facă datoria. Urma o nouă săptămână de lucru și trebuia să-i facem față.

Luni dimineață, am pregătit micul dejun pentru toți, bărbații urmând să plece fiecare la treburile lui, iar noi, eu și mătușa să ne ocupăm de gospodărie. Văzându-mă atât de hărnicuță și de binedispusă, mătușa a înțeles că are dreptate în ceea ce bănuiește.

-Kati, nici acum nu ești îndrăgostită?

-Ai dreptate mătușă. Sunt foarte îndrăgos­tită.

T-u știi că nu poți să-mi ascuzi nimic. Ei, și acum să vedem cine este alesul?

-Elek!?

-De ce ești atât de surprinsă?

-Tu știi că nu ai voie să-l iubești?

-De ce?

-Pentru că este cel mai bogat flăcău din sat. Cum crezi tu că s-ar uita la tine?

-Nu numai că se uită la mine, dar m-a și cerut în căsătorie.

-Chiar dacă te-a cerut, părinții nu-i vor permite să te ia.

-Vom vedea, i-am răspuns eu evaziv, dar cu sufletul praf.

-Nu ți-am spus asta ca să te întristez. Vreau doar ca tu să nu suferi.

-Nu sufăr mătușă, sunt fericită. Acum mai ales.

-De ce acum?

-Pentru că și Victor a cerut-o pe lulia și ea a acceptat.

-Vom vedea ce va ieși și de aici.

-Trebuie să discutăm și cu unchiul.

-Bineînțeles. Vom merge cu toții în pețit.

-Îți mulțumesc mătușă, i-am spus eu sărutând-o pe obraz.

În acel moment mi-am amintit de mama. Acel sărut il dădusem ei de fapt. Dorul de ea și fericirea mea, au făcut ca un șuvoi de lacrimi să-mi inunde fața și un tremur puternic să-mi zguduie tot trupul. De ce nu mai este cu noi? De ce ne-a lăsat singuri pe pământ? Mi-e atât de dor de tine, mama mea dragă!

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.