Mama

Autor: Grigore Curcanu

Mamă, tu, ai un cer ce-ntruna plânge,

Iar sufletul ți-e fir de lumânare,

Iubirea ta alunecă prin sânge,

În ochii tăi, doar valuri sunt de mare.

De-ați ști cum ochii mamei curg întruna,

La fiecare pas greșit în viață,

Și cum se tânguie cum iese luna,

I-ați face-altar în orice dimineață.

Pe creștet vă răsfață, vă sărută,

Dar un sărut e și o despărțire,

Că voi zburați cu aripa durută,

Iar ea aduce-n voi dumnezeire.

Mamă, tu n-ai surâs ca altădată?

Noi suntem călători printre ispite,

Iar tu pătrunzi în vis iubirea toată,

În mine-o pui când pleoapele-s lipite.

Eu sunt datoare, până moartea vine,

Să creșteți voi ca flori de primăvară,

Sărutul meu l-am pus de mult în tine,

Când gungureai la sânul meu în seară.

 

Mai citește: 

Să mă iubești când trandafirul plânge!

Petale de ninsoare

Citește printre rândurile mele!

Ne iubește iar pământul

Aurelia Oanca-POPAS PRINTRE CUVINTE-cronica ”Prin ochii mei”

Cărțile scriitoarei Mihaelei CD se găsesc de acum și în biblioteca județeană Satu Mare

Ce mai e nou prin librărie?