Vioara răstignită

Autor: Grigore Curcanu

Vioara mea cea răstignită-n cuie,

Cândva cânta cu lacrima pe strune,

Acum doar molii rătăcite suie

Din ea, bemoli uitați demult, s-adune.

Dansam în nopțile târzii de vară,

Tangoul vieții noastre călătoare,

Doar stele coborau nude la moară,

S-aprinde-n iaz ispite de fecioare.

Sub lumânări de ceară și penumbre,

Cântam romanțe prinse-n crizanteme,

Doar luna mai strângea în brațe umbre

Iar noi, frumoși, ca visele boeme.

Vioara mea mergea în sat la horă,

În jurul ei și sfinții din altare,

Secundele jucau și ele-n oră,

Uitând de vremi, uitând de supărare.

Încerc să-nvii din strună, poezie,

Mă uit mereu l-arcușul care plânge,

E liniște în toamna mea târzie,

Aud cum greierul fanfara-și strânge,

Mai citește: 

Să mă iubești când trandafirul plânge!

Petale de ninsoare

Citește printre rândurile mele!

Ne iubește iar pământul

Aurelia Oanca-POPAS PRINTRE CUVINTE-cronica ”Prin ochii mei”

Cărțile scriitoarei Mihaelei CD se găsesc de acum și în biblioteca județeană Satu Mare

Ce mai e nou prin librărie?