SE RĂZVRĂTESC …

Autor: Aurelia Oancă

Se răzvrătesc în mine anotimpuri,
Se scutură salcâmi din primăveri,
Se-mbracă în petale triste gânduri,
Apoi se rătăcesc spre nicăieri.

Îmi cresc aripi cu pene dragi de înger,
În zbor să-ncerc întinsele cărări,
Chiar dacă în ființa mea mai sânger,
Ridic genunchiul, calc peste dureri.

Cu vântul mă-nsoțesc atunci când bate
Și-n brațe de uitare mă avânt,
Îmi construiesc în inimă cetate
Și metereze-mi fac din sfânt cuvânt.

Pe fila albă mai presar mărgele
Împodobite cu simțiri de flori,
Ce poartă în parfumul scurs din ele,
Mici anotimpuri pline de fiori.

Cu panglica iubirii leg azi vara
De ochii mei ce cred în frumuseți,
Din suflet trist se scurge-ncet povara
Și se ridică-n mine munți semeți.

Din răzvrătiri de triste anotimpuri
Se nasc furtuni, se rup tulpini de rău,
Apoi renasc timid noile timpuri,
În care se înalță flori din hău!