Aurelia Oancă-DIN ARMONIA VIEȚII

Din armonia vieții smuls-a timpul,
Frânturi de suflet, stele, mângâieri,
Și a făcut din ele anotimpul
Al cincilea, ce-i plin de primăveri.

Suava floare ce pe chipu-i poartă
Povestea vieții-n fiecare rid,
Dar ea nu plânge-n lacrimi a ei soartă
Ci îți zâmbeșt-n felul ei candid.

Cu ochi de cer sau de tăciune negru
Îți spune-n rime ce nu se aud,
Poemul scris cu gândul ei integru
Pe pagini albe cu aspectul nud.

Privește-o o secundă când suspină
Și ai să vezi o lume de dureri,
Apoi pe chipul ei ușor se-alină
O lacrimă în chip de mângâieri.

Dar toate câte sunt în lumea asta,
Nu pot distruge frageda făptură,
Ea va învinge uneori năpasta
Și va ascunde zâmbetul în gură.

Va dăinui prin florile sădite
Și care-au supt puteri din sânul ei,
În brațul ei vor fi mereu iubite
Chiar dacă timpul le-a făcut femei!