Aurelia Oancă-MIREASĂ DE CÂNTEC

Mireasă de cântec, mireasă de floare,
Mireasă de zâmbet, mireasă de dor,
Ești roua ce cade în zori pe răcoare,
Ești pacea eternă-n eternul fior.

Sub gene de aur tot cerul se-adună
Și-n sufletul tandru se nasc noi iubiri,
Ești focul ce-n inimi tic-tacu-și răsună,
Miracolul vieții și-n dulci amintiri,

Se scaldă privirea și tremură vântul,
Când ramul de floare e plin și-n răsfăț,
Aruncă petale ce poartă cuvântul
Nescris vreodată, pe care-l învăț.

Mlădie mireasă cu ochii de zare
Și gura ce poartă în ea mii de fragi,
Ești focul ce arde în tainica mare
Și-n care se-avântă poemele dragi.

Mireasă de cântec, mireasă de floare,
Ești pasul ce-l face iubirea, zburdând,
Pe câmpul ce poartă miresme ușoare,
Din cupele pline, de dor fremătând!