Marian P Belciug*Aroganța strivită de omul curajos şi demn  

Aroganța strivită de omul curajos şi demn  

AUTOR: Marian P Belciug

Respectul a fost o floare dăruită omului de Creator

O floare de frumusețe rară, cu miros plăcut, rafinat 

Cu nuanțe bogate şi potențial social salvator

Pentru relațiile umane până în viitorul îndepărtat.

Dar Aroganța a făcut ca floarea să nu se răspândească 

I-a înecat frumusețea, mireasma-i tămăduitoare 

A strivit-o ca toată vigoarea ei să pălească 

Să nu mai poată ieși la suprafață decât în cazuri rare.

Aroganța a prins curaj, s-a făcut haină 

S-a aliat cu lipsa de educație si răul turbat 

A batjocorit adesea respectul, partea lui divină 

S-a lăudat cu succesul aroganței ei repetat.

Până-ntr-o zi, într-un amfiteatru al vieții, cu caracter

Când aroganța își etala superioritatea delirantă

O persoană neînsemnată, care primise loc la parter

A numit-o cu voce tare – profund arogantă,

 lipsită de respect, de sensibilitate,

 avidă de putere, infatuată,

 măcinată de un complex de inferioritate!

Dezvăluită lumii, albă ca varul, în neputință de replicare

În prezența amfiteatrului uman rămas încremenit 

Aroganța a părăsit scena cu coada-ntre picioare

Iar lumea de față se întreba necontenit:

–    Cine este omul acela curajos şi ferm?

Cunoașterea de Sine, prezentă în sală, a intervenit:

–    Omul acela ești tu – educat, curajos și demn.

.

Mai citește: 

Silvia Mihalachi-Binecuvântare și chin o vitrină a poetei Mihaela CD

Aurelia Rinjea -NAȘTEREA POEZIEI-recenzie Binecuvantare si chin  

Cezarina Adamescu -POEZIA – NĂSCĂTOARE DE PRONIE- Binecuvantare si chin

GABRIELA Rauca„Binecuvântare și chin”, un vals al sentimentelor puse în vers

Despre cartea Binecuvantare si chin