roman

Femeia care a uitat să mai plângă de Mihaela CD

 Capitolul 7

Nimic nu-i întâmplător

Ana dădu de mâncare găinilor din curtea sa, dereticase prin casă și se gândea că până la sosirea copiilor de la școală să citească ziarul. Ochii îi căzură pe un singur anunț: Angajăm vânzătoare.

Nu stătu pe gânduri, notă numărul și a doua zi pleacă la micul oficiu poștal ce-l aveau în sat, ca să dea telefon.

***

-Alo, bună ziua, angajați vânzătoare? sună glasul hotărât al Anei.

-Da, angajăm imediat, locul este liber! răspunse o voce bătrână și obosită…

Ana se gândi că proprietarul fiind vreun bătrân are nevoie de un ajutor mai tânăr și fiind în comuna vecină va fi un loc potrivit pentru ea.

La ora zece fix se prezenta în fața magazinului mic, dar cu o vitrină plină de mătăsuri viu colorate. Nu avea emoții, ea știa că avea întotdeauna trecere la persoanele în vârstă , în mod sigur o va angaja!

-Bună ziua! strigă Ana  intrând în magazin.

-Bună ziua Ana! răspunse o voce cunoscută din spatele unei tejghele.

Ana își roti privirea prin încăpere căutând persoana care îi răspunse.Nu o vedea și  așteptă! Deodată în fața ochilor îi apare un bărbat cunoscut.

Ana gândi: Nimic nu e întâmplător! Știa! Acesta era destinul ei!

-Bună ziua,v-am văzut prin vitrină și v-am recunoscut imediat spuse Ion cu un glas răgușit.

-Bună ziua! Dumneavoastră aici? Ce faceți aici? întreabă ea nedumerită.

-Eu aici muncesc, este magazinul meu, ați venit pentru angajare nu? răspunse Ion.

-Și persoana în vârstă? întreabă Ana mirată.

-Care persoană în vârstă? răspunse Ion  vădit foarte mirat.

-Persoana în vârstă de la telefon care angajează! zise Ana zâmbind.

-Asta? Alo, alo, alo!  repetă Ion grav cu vocea răgușită, zâmbind.

Și i-a pufnit pe amândoi râsul în hohote  până la lacrimi. Râdeau de parcă se cunoșteau de când lumea! De când n-a mai râs ea așa? se gândi Ana.

-Sunteți angajată! zise Ion fără nici o ezitare așa din senin.

-De ce? Nici n-ați văzut cum muncesc! zise Ana alintându-se.

-Am văzut cum râdeți și este suficient , răspunse Ion serios.

-Accept domnule Ion! Când încep?

-Acum! Vă rog să-mi spuneți doar Ion ! răspunse el pe un ton cald.

– Atunci mie să-mi spuneți doar Ana! Sună perfect dar nu pot decât de mâine dimineață!  și întinse mâna către el cât se poate de profesional.

Acesta i-a luat mâna în mâna sa și cu un gest tandru a îndreptat-o ușor spre buze! Buzele acelea moi și catifelate le cunoștea! Simțea cum o căldură îi cuprinde întregul corp și cu greu se stăpâni să nu spună nimic. Își retrase ușor mâna pe care Ion i-o reținuse  o clipă în plus înainte să îi dea drumul.

-Pe mâine dimineață atunci !îi spuse el repede pentru a se asigura că nu se răzgândește.

-La revedere Ion, pe mâine! zise grăbită și ieși din magazin aproape fugind.

Inima îi bătea extrem de tare, obrajii îi ardeau și simțea o bucurie ciudată la care nu mai avusese dreptul de multă vreme. Pentru Ana era tot mai clar!Degeaba fugise grăbită  de la petrecerea de logodnă când și-a dat seama că Ion seamănă  izbitor cu  bărbatul necunoscut cu care se măritase în vis, Dumnezeu i l-a scos din nou în cale! Nimic nu e întâmplător! Nici visul acela al ei nu fusese întâmplător!

***

Munca în magazin o făcea fericită pe Ana! Pe măsură ce treceau lunile Ana era tot mai fericită! O fericire profundă și plină pe care  nu o mai gustase vreodată!Copiii ei se împrieteniseră tot mai mult cu Ion și între ei se crease o legatură tot mai vizibilă.

-Mama, de ce nu te măriți cu Ion s-avem și noi un tată? întrebă Lucica într-o zi în timp ce spălau vasele împreună după cină.

-Lucica draga mami, Ion este un om bogat, educat, necăsătorit și pe deasupra foarte arătos cu mare căutare la femei. De ce m-ar alege tocmai pe mine?Oricare domnișoară din împrejurimi ar putea să-i fie soție.

-Pentru că tu ești cea mai frumoasă! comentǎ Alexandru care-și scria temele la masa din odaia alăturată.

-Alexandru, tu parcă îți făceai temele!Nu-i frumos să tragi cu urechea la discuția dintre fete! Zise Ana zâmbind, pe un ton ușor dojenitor.

-Am auzit fără să vreau! replică Alexandru.

-Mamă, toată lumea vede că Ion nu are ochi decât pentru tine! adăugă Lucica.

Ana simțea că roșește numai la gândul că sentimentele lui Ion  ar putea fi la fel de adevărate ca și ale ei. Știa că Ion o place și simțea dragostea crescând în fiecare zi între ei. Cu toate acestea Ion nu-i spusese niciodată nimic mai mult decât câteva complimente, îi adresase zâmbete și uneori îi atingea  ușor brațul părând un gest întâmplător.

Știa că între ei doi există oarecum o barieră socială și nu știa dacă Ion ar vrea să o treacă vreodată.în plus ea avea obligații, doi copii care-i erau lumina ochilor și  la care nu ar fi renunțat pentru nimic în lume!

***

Ușa magazinului se deschise brusc, clopoțelul de la intrare anunța intrarea cuiva.Ana întoarse capul spre ușă.

-Bună ziua, dumneavoastră aici? se adresa Ana doamnei elegante care intrase pe ușă.

-Bună ziua Ana! Mă bucur să vă revăd cum sunteți? răspunse cu un zâmbet senin doctorița Simionescu

-Mulțumesc frumos,eu sunt bine, aici lucrez, dumneavoastră?  răspunse Ana vădit mirată de prezența doamnei doctor.

-Eu am venit să vorbesc cu vărul meu Ion, este aici?

Ana se stăpâni cu greu să nu-și arate mirarea și răspunse aproape mecanic:

-Nu nu este, sunt singură în magazin, el vine mai târziu azi, a plecat după marfă la oraș!

După câteva politețuri schimbate cu Ana, doctorița plecă la fel de brusc cum venise. Ana rămase pe gânduri bolborosind ca pentru sine:

-Ce surpriză! Doctorița vasăzică este verișoară cu Ion! Câte lucruri știu eu despre Ion? Nu știu nimic! Încă o dovadă că Ion face parte din lumea bună! Niciodată Ion nu ar accepta să ia de nevastă pe una ca mine.Eu nu voi fi niciodată la nivelul lor.

Se întristă și se tot consumă singură în timp ce aranja valurile de stofă.Se gândea că Ion va afla de la doctoriță despre șederea ei în spital, iar pierderea memoriei ar putea fi chiar un motiv să o dea afară fiindu-i frică să nu se încurce la bani.Avalanșa de gânduri învelită într-un val de furie o absorbi total și o luă pe nepregătite când ușa magazinului se deschise din nou:

-Bună ziua Ana! zise Ion din prag.

-Bună ziua Ion, bine că ai venit! Eu vreau să plec! zise Ana fără să se gândească.

-De ce? Ce s-a întâmplat? ripostă Ion  mirat.

-Nu s-a întâmplat nimic grav! Eu nu mai pot să lucrez în magazin, trebuie să plec! zise Ana  luându-și poșeta și  îndreptându-se deja grăbită spre ușă.

-Stai! Ce s-a întâmplat? Întrebă Ion blocându-i calea.

-Nimic! Zise Ana! Nu mai pot lucra aici!

-De ce? Pentru numele lui Dumnezeu, Ana ce s-a întâmplat?

Ion părea disperat și parcă era mai frumos ca niciodată.Părul negru pieptănat atent  pe spate îi strălucea iar ochii lui negri îi trădau disperarea.Acea disperare o făcea să îl placă și mai mult, dar își continuă ambițioasă încercarea de a ieși din magazin.

-Nuuuuu… zise Ana în timp ce Ion îi prinsese mijlocul și își lipise trupul de al său împiedicând-o să plece. Îi simțea respirația caldă și fiecare fibră din ea îl dorea nebunește.Se priviră în ochi o secundă  în care parcă-și potriviră inimile să bată la fel.Nu mai simțise niciodată acest lucru.Se lăsă pradă simțurilor.Buzele li se uniseră într-un sărut voluptos. Plutind, auzi  un șoptit dulce la ureche:

-Te iubesc Ana!

Fără să-i lase nici o șansă să răspundă în timp ce o acoperea cu o ploaie de  sărutări Ion îi șopti din nou:

-Vreau să fii pe veci a mea!

Anei i se înmuiau picioarele ceea ce auzise părea un vis, totul părea un vis!Acel vis!

                                                     ***va urma***

 

Ți-a plăcut acest fragment?

ACUM  POȚI PRECOMANDA romanul LA UN PREȚ PROMOȚIONAL 

Recenzii și cronici ale acestei cărți :

• Johnny Ciatlos Deak cronica Cuvântul editorului – 2023
• Lăcrimioara Iva –O carte de ținut pe noptieră--Cuvânt înainte-2023
• Al.Florin Țene–Destinul ”zidit” în“mănăstirea”sufletului unei femei„-Prefață-2023
• ANA MUNTEANU DRĂGHICI -Postfata 2023
• Angela Dumbravă-Gânduri bune de întâmpinare a cărții-Impresii –2023
• Sandu Chiva-Impresii –2023
• Gabriela Raucă-Impresii despre Femeia care a uitat sa mai planga”–2023
• Prof .Aurelia Rînjea-JOCUL DESTINULUI-Cuvânt  de încheiere-2023

Câteva curiozități despre autoarea Mihaela CD:

• -are 11 cărți de poezie +1 în lucru
• -are 2 cărți de articole eseuri și cronici literare +1 în lucru 
• -are 3 cărți de reflecții și enunțuri motivaționale+1 în lucru
• -are 1 roman +3 în lucru

Acesta a fost  un mic fragment din romanul FEMEIA CARE A UITAT SA MAI PLÂNGĂ, dacă v-a plăcut va invit sa comandați cartea cu butoanele  de plata de mai sus  sau în paginile  următoare: 

COMANDA cărțile autoarei Mihaela CD

Ce mai e nou prin librărie?

Despre cartea FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ