roman

Femeia care a uitat să mai plângă de Mihaela CD

Capitolul 1

Ana

În gara  mică provincială se auzeau stropii mărunți ai ploii care încerca să spele parcă toate relele pământului.Ploua mărunt și des pe caldarâm, ploua și-n sufletul ei.Nici nu mai știa dacă picăturile mici ce i se prelingeau pe față erau lacrimile ei sau era doar ploaia aceea măruntă și deasă.Stătea acolo de ceva vreme, amorțită fără să mai poată mișca.  Vestea morții soțului ei o lovise ca un trăsnet. Rămăsese singură! Singură cu doi copii mici care nu mai aveau cui să mai spună tată. Războiul nemilos își luase eroii ca pe o pradă necesară.În urechi îi sunau vorbele căpitanului care venise să-i dea vestea:

-Caporalul Simion Toader a murit la datorie! Primiți regretele noastre!

 Venise la gară să-l aștepte pe Toader, soldații se întorceau de la război, venise cu oarecare teamă căci nu mai avea vești de la Toader de câteva luni.La plecare a decis să nu își ia copiii cu ea, o presimțire, o urmă de îndoială, sau doar o precauție? Nu știe ce-a fost în capul ei.În gară cu siguranță va fi multă lume să nu se piardă copiii, a gândit că e mai bine să meargă singură.De mică a fost învățată să înfrunte totul singură!

 Rămasă orfană  de mamă la o vârstă fragedă, Ana era doar un copil când a învățat să aibă grijă de frații mai mici și mai apoi de un tată bolnav pe patul morții.Viața a învățat-o să se descurce în orice circumstanță, să găsească soluții chiar și atunci când părea că nu mai există nimic de făcut. Ea a trebuit să supraviețuiască! Copila plăpândă a învățat să gătească, să coase să cârpească, să aibă grijă de animale, să spele și să îngrijească cei opt frați ai săi.Acolo în căsuța mică de la țară  acoperită cu șindrilă, în cele două odăi mici, seara la lumina pâlpâindă a unei lămpi cu petrol,Ana le spunea  povești și le citea din cartea de rugăciuni tămăjită de vreme,moștenită de la mama ei.Pe vremea aceea nici nu-și dăduse seama cât era de puternică,viața i-a dat lecții pe care ea le-a urmat fără să apuce să  gândească, să protesteze, să reacționeze cumva. Atunci a fost altceva! Era un copil! Un copil care a  crescut și s-a maturizat devreme, mult prea devreme înăsprită de greutățile vieții.

Dar viața și-a luat revanșa față de Ana când la un bal în satul vecin l-a cunoscut pe Toader care  o sorbea din priviri.Băiatul înalt și chipeș cu ochii negri ca abanosul și cu tenul măsliniu avea palme aspre semn că era băiat muncitor! S-au îndrăgostit la prima vedere! S-au cununat trei luni mai târziu în bisericuța din sat și-au încropit o familie nouă în sânul căsuței mici cu mulți frați.În anii care au urmat rând pe rând și-au găsit rostul și au plecat toți frații la casele lor și au rămas numai ei.Viața a fost darnică cu Ana și îi  mulțumea lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru viața înfloritoare pe care o avea alături de Toader.Din dragostea lor s-au născut doi copii frumoși, o fată și un băiat.Viața își torcea firul firesc și părea că nimic nu mai poate să destrame fericirea ce o trăiau!

Până într-o zi!O veste ca un glonte i-a străpuns inima!Toader era chemat la război.Toți bărbații tineri din sat erau chemați la oaste și nu aveau cum să se împotrivească!Acestea erau vremurile pe care le trăiau, a plâns, s-a tânguit dar degeaba!Toader i-a promis ca va veni teafăr și nevătămat acasă dar trecuseră de-acuma mai bine de trei ani și nu se întorsese.A primit din când în când vești de la el , scrisori pe care le săruta și dormea cu ele sub perna visând la ziua când Toader se va reîntoarce acasă.

Dar uite ca ziua aceea a sosit! Bucurie mare! În sat era mare veselie !

– Se întorc cătanele acasă!

Tot satul vuia! Număra zilele și orele până la marea întâlnire!Cum va fi Toader? Cum va arată? Cum o să îl privească copiii? Îl vor recunoaște? Micuța Lucica avea doar 5 ani când Toader plecase iar Alexandru avea2 anișori.Cu brațele lor firave încolăcite în jurul gâtului îl implorau:

-Tatǎ nu pleca! Parcă simțeau că au să îl vadă pentru ultima oară!

Cui să se plângă? Dumnezeu parcă nu o mai auzea! De atâtea ori l-a rugat și dimineața și-n miez de zi și seara să aibă grijă de Toader al ei și să-l aducă întreg acasă!Cum va putea ea să spună copiilor că nu mai au tată? Cum să se întoarcă în sat? Corpul i-a fost sfârtecat de schije într-un bombardament, nici măcar dreptul să îl mai vadă pentru ultima oară nu-l are!Nu l-au adus!L-au adunat bucăți și l-au îngropat într-o groapă comună cu alți soldați.

Trecuseră ore și ea nu mai mișca de pe banca gării unde amorțise înghețată de disperare! Lacrimile sărate îi curgeau șiroaie în gură lăsând gustul amar al devastării sufletești prin care trecea.

Din depărtare se auzeau venind pași de  bocanci de militari… poate totuși vor veni să-i spună că a fost o greșeală.Doi bărbați înalți se apropiară de ea :

-Sunteți bine? De ce nu plecați acasă? Așteptați pe cineva?

-Nu știu… aștept!Bolborosi parcă pentru ea…

-Îl aștept pe Toader al meu! Mi-au spus că a murit pe front!…și izbucni din nou într-un plâns cu sughițuri.

-Ne pare rău!Este adevărat!Răspunse cu tristețe unul dintre militari.

-Nu! Nu-i adevărat! Îl vreau pe Toader al meu! M-auziți?

Tremura și încerca să strige dar nu putea. Cuvintele i se opreau uscate într-un nod în gât, parcă amuțise, nu-și mai simțea buzele,i se înmuiaseră și mâinile și picioarele.

Militarul îi puse o mână pe umăr ostășește vrând să o consoleze:

-Știm că vă este greu! Ne pare rǎu! Vă conducem noi acasă, unde locuiți?

Ana a rămas înmărmurită!Își ridică ochii și se uită la militar parcă speriată. Nu-și mai amintea unde locuia! Urechile îi vâjâiau, limba parcă i se îngroșase, abia reuși să răspundă cu mare greutate:

-Nu știu!

                                                     ***va urma***

 

 

Ți-a plăcut acest fragment?

ACUM  POȚI PRECOMANDA romanul LA UN PREȚ PROMOȚIONAL 

 

Recenzii și cronici ale acestei cărți :

• Johnny Ciatlos Deak cronica Cuvântul editorului – 2023
• Lăcrimioara Iva –O carte de ținut pe noptieră--Cuvânt înainte-2023
• Al.Florin Țene–Destinul ”zidit” în“mănăstirea”sufletului unei femei„-Prefață-2023
• ANA MUNTEANU DRĂGHICI -Postfata 2023
• Angela Dumbravă-Gânduri bune de întâmpinare a cărții-Impresii –2023
• Sandu Chiva-Impresii –2023
• Gabriela Raucă-Impresii despre Femeia care a uitat sa mai planga”–2023
• Prof .Aurelia Rînjea-JOCUL DESTINULUI-Cuvânt  de încheiere-2023

Câteva curiozități despre autoarea Mihaela CD:

• -are 11 cărți de poezie +1 în lucru
• -are 2 cărți de articole eseuri și cronici literare +1 în lucru 
• -are 3 cărți de reflecții și enunțuri motivaționale+1 în lucru
• -are 1 roman +3 în lucru

Acesta a fost  un mic fragment din romanul FEMEIA CARE A UITAT SA MAI PLÂNGĂ, dacă v-a plăcut va invitam sa comandați cartea prin butoanele de mai sus  sau in paginile următoare : 

COMANDA cărțile autoarei Mihaela CD

Ce mai e nou prin librărie?

Despre cartea FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ