Toamna

Toamna

Autor: Diţi Zurbagiu

Te-aș dezbrăca de vise si de gânduri

Prin valurile verii care trece.

Cortinã din copaci pe multe rânduri,

Să poţi pluti in gol, cu vântul rece.

Ne-aleargă cerbii însetați pe-alocuri,

Topiți de-o ne-ntâlnită voluptate,

Un stol de pescăruși zboară în cercuri,

Când toamna rece, lasă vara-n spate.

Pe un tărâm de vise şi candoare,

Când roua e pierdută-n clipe surde,

Așterne-mi orizontul la picioare,

Să țes covorul fericirii mute !

Sunt obosită de atâta soare.

Chem toamna-ncet prin gânduri prăfuite.

În tot lăuntrul meu, este paloare,

Culoarea frunzelor îngălbenite.

Amurgul cenușiu, hrănește cerul,

Tu patimă îmi ești, în vara stinsă.

Cu frunze ruginii, îmbeți misterul.

Tu ești, chiar toamna, de mireasm-atinsă !