Pecetea destinului în cruce

Pecetea destinului în cruce

Autor: Eugenia Grobnic

Sfidând absurdul, mi-am volatilizat gândirea
Să fiu gândirea ta, să îți pătrund privirea ,
Ce-mi răscolește trupul, înfiorând veșmântul ,
Ca frunza ce-o dezmiardă cu adierea-i, vântul.

Mi-ai tulburat cărarea, m-ai transformat în tine ,
Schimbându-mi sensul vieții, schimbându-mă pe mine ,
M-am scuturat de umbre și am uitat trecutul ,
Mi-ai înghițit tăcerea, mi-ai dăruit cuvântul .

M-ai căutat prin urma pustiului de gheață ,
M-ai dat iarăși luminii, scoțându-mă din ceață ,
Imagini deformate din cioburi de oglindă
Le-ai întregit în tine, în doru-mi ce colindă .

Sfidând pecetea neagră destinului în cruce ,
Ne-am regăsit menirea pe drumuri la răscruce ,
Târziu, treziți din somnul letargic, fără vise ,
Adjudecând iubirea, trăim legi interzise .

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00