O, toamna vieții mele

O, toamna vieții mele

Autor Elena Tudosa

Din foșnetul de frunze ce-a cazut
A mai ramas pe pământ doar un covor,
În sufletul ce-i trist și chinuit
Nu a rămas decât flămândul dor.

Și tremură copacii goi de vreme rea,
Pe cer nori gri de plumb se-adună,
E toamnă tristă ca-n Bacovia,
Iar suflet-mi, se zbate în furtună.

Și soarele pe cer parc-a pierit,
Nici umbra lui nu se mai vede,
E-un întuneric fără de sfârșit,
Și sufletul în dor și chin se pierde.

Se tînguie copacii suspinând,
Va trece toamna asta rece și pustie,
Și câte toamne vor mai fi la rând,
Cât timp inima sângerânddă, o să-mi fie?

Aș vrea să mă prefac, că nu te simt,
Cât ești de sumbră toamnă – n toate cele,
Aș vrea să treci ca adierea unui vânt ,
Să -mprăștii greutatea vieții mele.

Pe foșnetul de frunze ce-a căzut,
S-a așternut și strălucește bruma,
O, toamna vieții mele, cât de mult
Va trece, până dorul îmi va pierde urma?!?

Revista TIPARITA ”Poezii pentru sufletul meu” nr 1/2019

Cumpără un număr al revistei Poezii pentru sufletul meu,25 CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$25,00