DEASUPRA NORILOR
Autor: Aurelia Oancă
Când te înalți deasupra norilor
Și vezi în infinitul mare
O altă lume ce îți dă fior
Tu te gândești la clipa care moare.
Ești protejat de pasărea în zbor,
Hubloul mic ți-arată universul
Ce se desprinde parcă de pe nor
Și simți că ți se-mpotmolește mersul.
O stea-ți zâmbește de pe firmament,
E semn că-n vastitatea necuprinsă
Suntem priviți de alții permanent
Și-avem în noi o lume interzisă.
De vei vedea cândva acest decor,
Privește-l printre genele udate
De lacrima ce s-a-mbrăcat în dor
Pentru ce-i azi și-apoi eternitate!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 