IZVORAŞ CU APĂ RECE ,
Autor:Teodora Dumitru
Firicel de apă lină, din pământ pornită,
Treci agale prin pădurea de copaci umbrită,
Călător pe drum de țară, poposesc pe-o piatră,
Sufletul să-mi răcorească, apa ta curată!
Din căuşul palmei beau ,setea-mi potolesc,
Mă întind pe iarba crudă să mă odihnesc .
Cerul e semin deasupra ,crângul e aproape ,
Păsări ‘nalță spre senin, triluri colorate !
Iată ,m-am trezit deodată într-un colț de rai,
Aşa e natura toată la sfarsit de mai !
Şi izvorul şi padurea şi sufletul meu ,
Parca toate-s mângâiate, de bunul Dumnezeu !
Imi răsună în ureche un cântec doinit,
Care mama mi-l cânta seara-n asfințit….
„Izvoraş cu apă rece şi cu apă lină ,
Prin grădina mândri trece , sufletu-mi alină” !
Glasul ei frumos şi dulce îl port în gândul meu,
Mă purta prin sat, de mână şi-mi cânta mereu…
Dumnezeu mi-a dat şi mie ,glasul ei curat,
Când am fost cu voie bună,mereu am cântat!
Fredonez şi-acum ,încet, cântece de dor ,
Lângă susurul curat al apei de izvor!
Că mi-e sufletul uşor şi parcă pluteste ,
Când în jurul meu natura ,toată, mă uimește!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 