ULTIM FESTIN
Autor: Mugurel Puscas
Nu întreba nimic… Stai lângă mine!…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.
Nu întreba nimic… Uite cum plouă!…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea.
Eşti tristă, ştiu… Nu te mai pot atinge
Să-ţi mângâi tâmpla… Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta, vetuşti vom stinge
Ce-a mai rămas din iarnă, jar, în noi.
E primăvara, totul se topeşte,
Priveşti cu ochi senini şi visători,
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.
Trupuri cu dor, blând, încă se mai cheamă,
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.
Calzi, răbufnind în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând cu jind, extaz, tăcere…
Uitate suflete, trupuri perechi.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 