Pacala

PĂCALĂ

Lui Sebastian Papaiani

 Autor: Gabriel Ionescu 

 

În fiecare zi, ne mor Artiștii,

Azi, a murit și Marele Păcală,

Își fac în Cer, un grup Exclusiviștii,

Și noi privim la Dânșii, cu sfială.

 

Ai fost așa Uman, așa de Mare,

Că te-au iubit, mulțime de Români,

În orice rol jucai, aveai chemare,

Și nici nu cred, că tu, aveai dușmani.

 

Îți împărțeai la toți, sufletul tandru,

Și nu jucai, trăiai, în orice rol,

Și chiar de tinerel, de copilandru,

Tu, pentru teatru-aveai un Protocol.

 

Păcat că ai plecat și tu, Căpșună,

S-a dus BD-ul, ați murit cu toți,

V-ați reunit acolo, împreună,

Să apărați și Raiul, sus , de hoți.

 

Te vom iubi, bunule Papaiani,

Te vom iubi și te vom respecta,

Și chiar dacă se scurg în fugă anii,

În Pantheon, e și statuia ta.

 

Români-s buni de veacuri, cam în toate,

Iar Teatrul Românesc, plin de Titani,

Și-aș vrea ca astăzi, sigur, de se poate,

SĂ NE RUGĂM DOAR PENTRU PAPAIANI.

 

În fiecare zi, ne mor Artiști,

În fiecare zi, mai moare unul,

Nu suntem veseli, bine. Dar nici triști,

Căci PAPAIANI, este chiar ROMÂNUL.

 

Septembrie 2016

 

 De acelasi autor: 

Maica buna

Conversatii cu Paler

Contraste