Trăiam în Romania Mare,  fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Trăiam în Romania Mare, țară tânără, de-abia întemeiată prin actul Unirii de la Alba Iulia, la întâi decembrie 1918. Eram toți mândri de țara noastră unită, visul de veacuri al românilor. Dar eram nefericiți și nemulțumiți. De mult trecuse euforia politică și semeția de nedescris pe care o simțiseră toți românii din Țara Românească, Moldova și Transilvania. De mult dispăruseră visurile unei țări ideale. Acum, lumea se căznea doar să supraviețuiască de la o zi la alta. Peste tot erau răbufniri sociale, peste tot era foamete, era mizerie, erau copii orfani ca mine.

Ajunși la cazarmă, comandantul mă duse la spălătorie, unde mă lăsă pe mâna soldaţilor care mă spălară, mă înfăşurară într-un cearșaf. Caporalul Vasile mă duse la colonel ca pe un pachet. Mă puse pe scaunul din faţa biroului.

– Permiteți să raportez, copilul e spălat și uscat, domnule colonel.

– Bine, bine, cheamă-l pe sergentul Istrate la mine, spuse comandantul.

Istrate era şeful atelierului de croitorie.

-Înţeles, să trăiţi!

Caporalul salută şi ieși din birou. Eu eram înfricoşat, neştiind cine sunt ei şi ce vor de la mine. Până să vină sergentul Istrate, comandantul chemă frizerul unității care mă tunse pe loc. Abia plecă frizerul că veni sergentul Istrate, care primise ordin să-mi facă două uniforme, două cămăşi şi două pijamale pe măsura mea.

-Uniformele să fie cu însemnele unităţii noastre, aşa cum sunt cele adevărate, ordonă colonelul. Aşa că sergentul Istrate mă scoate din cearceaf, mă pune în picioare gol pușcă pe biroul comandantului şi începe să mă măsoare. După ce termină, ia poziția de drepți și spune:

-Am înţeles, să trăiţi! Pot să mă retrag?

– Uniformele să fie gata pana diseară, ai înțeles?

– Da, să trăiți, le voi aduce chiar eu.

Rămaşi singuri, colonelul mă întreabă dacă îmi este foame. Dau din cap, afirmativ, se vedea că sunt flămând. Mă învelește într-o tunica de-a lui, mă ia în braţe şi mă duce la popota de peste drum. Cheamă bucătarul de servici şi îi dă ordin să-mi aducă de mâncare.

-Cum îl cheamă? întrebă bucătarul.

-Nu ştiu, spune comandantul, l-am găsit la niște tarabe în piață. Păi, trebuie să-l dăm lui Petre, să-l boteze. Petre era un soldat care făcuse câțiva ani de seminar teologic, soldații și ofițerii îl considerau ca un fel de preot militar al regimentului.

***

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!