FRÂNTURI DE TIMP
Autor : Aurelia Oancă
Frânturi de timp s-au risipit pe cale,
Purtând în ele mugurii de dor,
Sub pașii mei ce-și plimbă a lor jale,
Peste secundele ce-n clipe mor.
Argint de lună mi s-a prins în plete
Dureri în oase dintre nori aduse,
Privesc acum la tinerele fete,
La tinerețea care mi se duse.
Dar ca o compensare a trăirii
Înțelepciunea-n dar am căpătat,
Așa este transpus în legea firii
S-avem o frumusețe de-mpăcat.
Când tânăr ești privești mereu oglinda,
La bătrânețe nu o mai iubești,
Preferi să treci un prag fără ca grinda
Ce este sus, nicicând să n-o lovești.
Acum când vântul spulberă nisipul,
Mai vrei o clipă timpu-n loc să-l ții,
Dar el se scurge-ncet, c-așa e timpul,
În suflet însă tânăr poți să fii !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 