Sufletul meu,

sufletul meu de elena tudosa

Sufletul meu,

Autor: Elena Tudosa

Amurgul își închide pleoapa tăcut,
La poarta gândului oftând rătăcește,
Sufletul meu destrămat și pierdut,
Spre o clipă de fericire tânjește.

Adormit în cele din urmă în noapte,
Învelit cu-al singurătății veșmânt,
Mângâiat doar de un vis în șoapte,
Respirând sacadat, obosit mi-l simt.

Când în zori de zi curge lumina,
Peste el ca o lavă aprinsă de iubire,
Mă topeste doar dorul, el e pricina,
Ce-i înăbușă dorința clipei de fericire.

Vino, sădește-i muguri de viață,
Fă-l să vibreze precum o vioară,
În liniștea nopții dă-mi o speranță,
De ce vrei să-l lași ca să moară?

Dăruiește-i iubirea sufletului tău,
Se va topi ca o lumânare de ceară,
Clipe de fericire vor sfârși chinul greu,
Vino ma strânge în brațe – astă seară,

Sufletul meu mi-e cumplită povară!