Credinta poetului

Credinta poetului de Gabriel Ionescu

CREDINȚA POETULUI

Autor: Gabriel Ionescu

Poete, eu chiar cred că Visul fără tine ar muri,
De n-ai fi tu, ca zilnic, să-l hrănești
Și Universul poate chiar s-ar prăbuși,
De n-ai fi tu, Poete, să-l îmbogățești.

Mai cred, că Stelele pe cer, poate s-ar stinge,
De n-ai fi tu, pe rând, să le culegi,
Să faci din ele o cunună, să o dai cui plânge,
S-o dai Femeii, ei, Ispitei, dorul să îl legi.

Eu cred că toate florile, pe loc s-ar ofili,
De n-ai fi tu Poet, să le culegi,
Faci dig uitării, ba chiar Dorul știi al stăvili
Celor iubiți , să le rămână și speranțele, intregi.

Și toate astea la un loc, înseamnă Viață,
Căci tu descrii in vers și jale, dar și dor
Chiar Universul s-ar sfârși. Tu ii dai față,
Prin dulce vers și sigur, prin Umor.

Poete, fără tine, cu siguranță visul, ar muri,

Căci slova ta e mângâiere, dar poate fi și armă,

Cine nu știe asta, citind se poate lămuri

Puterea versului, adună masele și bariere, sfarmă.

Menirea ta : Să dai visului viață.

Nu te-nbăta, cu laude deșarte,

Dacă ești bun. alții te-mping în față

Doar cititorul, la valori, cununile le-mparte.