Furtuna

FURTUNA

Autor: Aurelia Oancă

Din nori întunecați se varsă cerul
Peste pământul trist și mohorât,
Un fulger aprig sparge dur misterul,
Lovind în cale-i tot ce e urât.

Lumina soarelui străbate zarea,
Cu ochi de curcubeu peste hotare,
În valuri negre tremură și marea,
Lăsând în grea urgie tot ce are.

Se zbat și norii adunând furtuna,
Cu stropii grei inundă totu`-n cale,
Urgia își aruncă-n vânturi mâna
Și schimbă tot frumosul într-o jale.

Se tânguie copacii cu crengi rupte
Sub vaierul cuprins de vremea rea,
Se duc în cer cumplite, grele lupte,
Pământul apa tristă n-o mai bea.

Se sparge totul în urechi de vreme,
Prăpădul parcă-i prins în lanț de foc
Și om, și pom de zbucium crunt se teme
Și-așteaptă soarele din nou să-și facă loc!

De acelasi autor: 

Fluture albastru

Timp calator

Flori de tei