AERE... MARINE Autor: Simona Mihuțiu       În adâncuri marea-și poartă tumultul, În noi muțenia-și spune cuvântul. Schimbători ca marea, ba calmi, ba furioși, Înăuntru urâți, pe-afară frumoși, Înfluiențați de curenți subacvatici,    Devenim reci sau fierbinți și sălbatici, Emitem păreri... Despre ce? Nu mai știm! Prea tăcuți când am putea să vorbim,  De parc-am … Continuă lectura Simona Mihuțiu- AERE… MARINE →

  Te-ntreb… Autor: MARILENA DUMITRESCU Te-ntreb iubite de mă iubești mereu? Tiara de mireasă nu am pus-o, Că nici-un emisar nu a adus-o, Prin Sfântul Legământ, de la Dumnezeu! Tu stele îmi aprinzi în noapte-adâncă, Ca să mai fiu ocupată o vreme, Și tu să te răsfeți printre toteme, Iar ca bun rege, să fii … Continuă lectura MARILENA DUMITRESCU- Te-ntreb… →

MĂ SFĂTUIESC CU TINE ÎN TĂCERE... Autor: Ana Munteanu Draghici     E casa o pustie încăpere Cu ochii triști si-ntrebătoare Și curtea încărcată de durere, Căci te-a pierdut pe tine, iubitoare...   Dar ai rămas în prag îngrijorată Si-n poartă urmărindu-ne-n tăcere... Grădina te păstrază-nfiorată În umbra ce-ai aflat-o la durere.   Te caut … Continuă lectura Ana Munteanu Draghici- MĂ SFĂTUIESC CU TINE ÎN TĂCERE… →

ULTIMUL CÂNT DE LEBĂDĂ Autor: Simona Mihuțiu     S-a stins lumina pe pământ, S-a stins c-a ars prea tare, Ducând amurgul în uitare, Când am uitat ce-i bun și sfânt.   S-a stins lumina pe pământ; Moare-n umbră bucuria; Ne-a-ntunecat prea mult prostia Și lipsa de discernământ.   S-a stins lumina pe pământ Și … Continuă lectura Simona Mihuțiu- ULTIMUL CÂNT DE LEBĂDĂ →

Autor:    VICTOR MANOLE   NU-MI PLACE     Nu-mi place modul de viață Mișelesc și fără de gândire, Nu-mi place comportamentul Al samsarilor pe moștenire.   Identitatea și soarta noastră E ruginie, nu este albastră Și nu se adaptează specific vieții A năpădit-o  avarii și hoții.   Nu poți să fii calm, răbdător Cu … Continuă lectura    VICTOR MANOLE -NU-MI PLACE →

UN TEATRU SCURT Autor: Simona Mihuțiu     Viața este-un teatru scurt În care noi suntem actorii,   Drama-i veche, de demult, Se joacă-n piese iluzorii.   Noi intrăm, ieșim pe rând  Din scena vieții, complicată, Umplem loja și vedem Aceeași piesă rejucată.    Drama se va repeta,   Deși coboară o cortină, Mâine iar se va … Continuă lectura Simona Mihuțiu- UN TEATRU SCURT →

UMBRA SECUNDEI Autor: Ana Munteanu Drăghici     În azi, un ieri și-un mâine În undele secundei, Noi suntem pașii umbrei... Ivire și plecare Sunt visurile noastre, Popasuri misterioase. Din zare către zare Lumină și-ntuneric Un labirint feeric. O barcă plutitoare Ziua de azi dispare Grăbită călătoare... Cuvânt îmbrățișează Fior de respirație Pentru-a secundei grație... … Continuă lectura Ana Munteanu Drăghici- UMBRA SECUNDEI →

OCHII TĂI Autor:    VICTOR MANOLE     Ochii tăi sunt două muze Care au povești nespuse Mie-mi ascund vise, speranțe Dorințe și gânduri frumoase.   Toate-mi privesc, sufletul, inima Iar unele chiar se ascund în ea Și vorbesc cu mintea mea, Surâd și-mi răscolesc viața.   Ce frumos îmi șoptesc iubirea Ce-o păstrezi în … Continuă lectura    VICTOR MANOLE -OCHII TĂI →

  Ultimul vers Autor: Gabriela Raucă    Stau pe malul mării înspumate, Ascultând-o până-n ceas târziu  Și-ale sale stihuri sacadate, Pe nisip mă-ndeamnă să le scriu. Cerul parc-ar vrea să mă inspire, Colorând momentele ce curg, În pasteluri pline de iubire Și lumina caldă din Amurg. Roșul viu din rodiile-nfocate  Și aroma câtorva căpșuni  Îmi … Continuă lectura Gabriela Raucă – Ultimul vers →

SPERANȚA MOARE ULTIMA Autor: Simona Mihuțiu   Speranță, ultima rămâi, Cu-n pas în urma orișicui, Ca o umbră translucidă,   Splendidă ca o silfidă.   Însoțind pe cei ce pleacă, Te oprești în drum oleacă,                          Te întorci la o răscruce, Transformându-te în cruce, Așteptând alt trup s-apară, Să devii speranță iară.   Rămânând c-un pas în … Continuă lectura Simona Mihuțiu- SPERANȚA MOARE ULTIMA →

FEMEIA FATALĂ Autor: Ana Munteanu Drăghici     Inima femeii lumina spre apus Să-și poarte viața într-o singură bătaie Cu cele ce mai avea de spus... Din flacăra zării văpaie   Pleoapa-nserării strecura printre gene Lumini neatinse de-al vieții abis Fiorul din romanticele poeme Pe-ale sufletului pergamente scris...   Femeia-n veșminte cernite, fatală Printre clipe … Continuă lectura Ana Munteanu Drăghici- FEMEIA FATALĂ →

  Ca o cireașă  Autor: Gabriela Raucă      Aș vrea să fiu așa, ca o cireașă, Cu o savoare fină, delicată,  Suavă și frumoasă și gingașă Ori câteodată mai înfuriată   O dulce, înfocată rubinie, Care după o datină mai veche Să fiu purtată ca bijuterie, În zilele de vară, la ureche.   Să … Continuă lectura Gabriela Raucă – Ca o cireașă  →

VINDECARE CU FIORI Autor: Ana Munteanu Drăghici     Cer cuvântului să fie Dar benefic ca o rodie, Din trecătoare sortire Către-a veșniciei zodie!   Din copacul de cuvinte Roade să se răspândească Roșiile rodii arzânde Lumină se dăruiască.   Antioxidanți spre fire Gânduri să tămăduiască Vindecare prin iubire Rodiile să dăruiască.   Vitamina poeziei, … Continuă lectura Ana Munteanu Drăghici- VINDECARE CU FIORI →

   POVESTIRI  DE LA SENIOR HELP Autor: Simona Mihuțiu   Ne naștem singuri, murim singuri. Măcar între cele două mari întâmplări ale ființei să profităm a fi împreună, cât mai mulți, cât mai aproape. Îmbătrânim abia în momentul în care începem să ne simțim singuri.   Povestirile de la Senior Help nu sunt reale, dar … Continuă lectura Simona Mihuțiu- POVESTIRI DE LA SENIOR HELP →