Apus

Autor: Aurelia Oancă
pictura: Eduard Sandu

45850233_1103556623143000_6923013426000166912_n

Cu strălucire palidă privește
Spre lacul ce își tremură ușor,
Oglinda apei care strălucește
Privind spre soarele ascuns sub nor.

Cu ramurile desfrunzite pomii
Se oglindesc în luciul auriu,
Covor de frunze pus-au iarăși humii
Rugându-se spre cerul plumburiu.

Când geana nopții tremură timidă
Peste cel ochi de soare încă viu, 
Trecând înspre pământ a sa hlamidă
Cu visele de somn în pământiu.

În liniște se-ascund printre frunzișuri
Mici vietăți ce ziua au trudit,
Cu ochi aprinși se nasc prin luminișuri
Noi umbre ce abia de s-au trezit.

Închide ochii soarele-n apusuri
Coboară peste tot umbre de vis
Te-ndeamnă ca și apa-ncet să susuri
Apoi să te cufunzi ca-ntr-un abis

În somnul dulce ce-l aduce seara
Acolo lume nouă să zidești,
Să împrumuți arcușul și vioara
Apoi să cânți fuiorul din povești!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018

pictura: Eduard Sandu

Un gând despre „Apus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.