Plai strabun

PLAI STRĂBUN

Autor: Aurelia Oancă

A fost cândva un plai străbun
Cu granițe-n întinsa zare,
Cu un popor și demn, și bun,
Dar și călcat de reci picioare

Ce alta nu voiau decât
Să-i smulgă țării bogăția,
Poporului să-i pună-n gât
Frânghia, talpa, sărăcia.

Trecut-au peste noi dușmani, 
Din răsărit, din sud și-apus, 
Să ne transforme în juncani
Cu biciul și în grai supus.

Din trupul țării au mușcat
Când unii și când alții, 
O lacrimă nu s-a uscat
Venit-au iar înalții,

Puteri ce lumea nu le-ajunge
Vor tot și ne vor iar supuși, 
În lacrima ce-n suflet plânge
Se-nalță zid de nerăpuși.

Ne-au dezbinat, noi ne-am unit, 
Ne-au construit din nou hotare, 
Chiar dacă alții ne-au rănit, 
Noi vrem o „Românie Mare” !