Degerate geamuri

Autor: Alex Andru

Când degerate geamuri, cu flori de ghiață ne dădeau lumina

Priveam mirați afară, belșugul fulgilor în răsvrătire,

Cădeau zăpezi cât munți și ne făceam castele noi cu mâna,

Ce bine mai era printre nămeți, ce sfântă  amintire

 

Mă uit acum, sânt iar zăpezi afară

Dezlănțuitele tampete mă mai strâng din drum

Eu las troienele  pe frunte să îmi cadă înspre seară,        

Ce bine e printre nămeți, ce bine este și acum

 

Noi nu știam atunci, demult, ce-s alea termopane

In soba casei ne trosnea căldură, inima pădurii

Iar gerul de afară-n geamuri, altfel, ne desena tulpane

Și noi copii suflam voioși din cerul gurii

 

Cu cercuri, să topim în rotocoale

A  frigului  măiastră țesătură

Și  când vedeam că dincolo-i zăpada moale,

Ne îmbrăcam în grabă să ieșim afară

 

Noi brânci dădeam la sănii până-n vale,

Castele albe construiam, când încă ne credeam

Ca seniori din mari cetăți medievale

Și la războaie bulgări de zăpadă noi porneam

 

Mai rar acum sânt degerate geamuri

Dar dor mai este de a fii încă copii,

Când cad zăpezi cât munții dinspre ceruri,

Ce bine e printre nămeții, ce sigur ne vor cotropii