CLEPSIDRA VIEȚII
Autor : Aurelia Oancă
Ce poți să faci atunci când ești părinte
Și puii tăi sunt oameni mari de-acum ?
Să ieși ușor pe ușă și cuminte
Să-i lași să meargă-n viață pe-al lor drum.
De vei vedea că rătăcesc cărarea
Ca steaua nevăzută tu să fii,
Subtil să-ncerci să le arăți tu zarea
Apoi să-i strângi în brațe încă vii.
De dorul lor adună în batistă
Mici perle ce mai varsă ochii tăi,
Vor ști atunci că și părinți există,
Când vor vedea că oamenii sunt răi.
Când vor păși iar pragul casei tale
Cu zâmbet să-i primești pe ai tăi fii,
Clepsidra va uita de a ei jale
Și vei simți din nou cum reînvii !
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 