Cu valul ma-nvelesc

cu valul ma-nvelesc de aurelia oanca

CU VALUL MĂ-NVELESC

Autor : Aurelia Oancă

Cu valul mă-nvelesc, iubitul meu
Și mării îi întind mâinile mele, 
Rugând-o să te caute mereu,
Cu stropii ei cu spumă de mărgele.

Din toamne sau din primăveri să fie
Albastrul cer întins peste pământ, 
Ce-mbrățișează-o inimă pustie
Și adormită-n tainicul cuvânt,

Ascuns acum sub ierni înfrigurate
Dar care vrea să iasă-n zori de zi
Ca pescărușii-n zări să se arate
Și să străbată ceru-n seri târzii.

Din spuma mării să-mi croiesc veșmântul
Și la altarul mării să te-aștept,
Acolo să-mpletim iar jurământul
Care va face sufletul poet.

Pe cai de mare să ne ducem dorul
Cu verzi liane să-l împodobim, 
Apoi să spulberăm în zare norul
Și-n lumea mare stele să sădim.

Ele vor spune lumii o poveste
Despre-o iubire și despre noi doi, 
Apoi pe valuri vor aduce veste,
Din apa mării să ne naștem noi !

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.