Dorintele lumii

dorintele lumii de mircea trifu

Dorințele lumii

Autor: Mircea Trifu

 

Stau stele în casă, închise de frică
Și viața eternă e-un fulg de zăpadă, 
În roata cea oarbă o mână antică,
Alege un nume de stea ce-o să cadă.

Steaua răsare, ca pământul s-o vadă,
Aleasă-n veșmântul de foc al luminii
Și-mpăcată ca ploaia în vers de baladă,
Se supune pe crucea dorințelor lumii.

Undeva o privire sprijinită pe munte,
Ce credea că iubirea e încă fecioară,
Ochi-s doar cuiburi de lacrime frânte, 
Pe obrajii rușinii, durerea-i coboară.

Ea speranța-și ridică pe a cerului foaie,
Cu durere în piept, o dorință coboară,
Steaua arde pe cer și visează o ploaie,
Iubirea o-așteaptă în palmă să-i moară.

Se-aprinde o stea dar o rog să nu cadă,
Mă privește surprinsă cu speranța tăcută,
Are ochii căprui și priviri de Baladă
Și o gură de roză nesfârșit de iubită.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.