De-ar fi sa vii

de-ar fi sa vii de stefan doroftei doimaneanu

De-ar fi să vii

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

De-ai şti cât doare dorul căteodată
Când aşteptarea plânge în poveste,
Că-n lumea mea, o lume demodată,
Am tremurat la orice mică veste.

Sădeam seminte pure de speranţă
Pe cerul meu din clipa mea nebună,
La porţi de suflet puneam siguranţă
Să nu-mi mai plece visul către lună.

În nopţi adânci, prin taine răscolite
De-atâta patos ce-mi ardea privirea,
Te căutam pe stele rătăcite
Ce mă chemau pe zare cu privirea.

Şi munţi topeam cu ochii mei de lavă,
Plantam păduri de gânduri luminoase,
Sfidam pe zeii tolăniţi în slavă
Dar te zăream în umbre dureroase.

M-ai prins în jocuri oarbe, fanteziste,
Şi mi-ai pictat pe irişi clipa noastră,
Apoi ca nişte duhuri empiriste
Ai bântuit prin pana mea măiastră.

De-ar fi să vii să ne-aruncăm în mare,
Aş suspina o viaţă lângă tine,
Punând sărut pe-o floare, fiecare,
Ne-am împleti o lume în destine.

De acelasi autor: 

Epigraf pe rasarit

Zapada din flaut

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.