Ninsoare de toamnă
Ştefan Doroftei Doimăneanu
Îmi ning din dureri lămpaşe aprinse,
Îmi ninge cu stele în nopţi interzise,
În toamna din mine, cu ploi şi cu frig
Îmi ning amintiri ce în vene se-nfig.
Şi-mi ninge ninsoare din grele tăceri,
Şi nu mai e soare, doar geruri prin veri,
Şi-mi ţipă destinul că-mi ninge intens
Pe crezul din mine rămas fără sens.
Şi-mi ninge pe gânduri şi-mi ninge pulhav
Şi-mi ninge aiurea şi-mi ninge gângav
Şi-mi ninge amarnic prin visul zdrelit
Şi-n munţi de nămeţi mă văd pârjolit.
Îmi ninge pe ochi cu lacrimi de sânge
Viscol cu ghiare de voce mă strânge,
Se-adună neantul pe flori îngheţate
Tăindu-mi iubirea cu cioburi de noapte.
Şi-mi ninge pe vis cu stele de moarte,
Pe ziua-ncărcată cu visuri deşarte
De frig şi de of se scutură cerul
Şi umblu nebun de crapă şi gerul.
Şi ninge din mine în vreme de seară
Îubire bolnavă, iubire povară,
Pe versuri, nămeţi de cuvinte se-adună
Şi-n murmur am fulgi si-n suflet furtună.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 