Robul

robul de stefan doroftei doimaneanu

Robul
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
M-a refăcut din dor şi foc înaltul
Creându-mi visuri noi din suferinţe.

Puteam fi prinţ dar am ucis consemnul
Şi am furat iubire fără seamă,
Am fost surprins când mi-a zâmbit infernul
Şi m-a lăsat să evadez din teamă.

Sunt robul infinitului din mine
Muncesc din greu şi sap adânc în riduri,
Mi-am tapetat iubirea cu rubine
Şi-as vrea să mă adun din stropi de gânduri.

Credul în ale sufletului vorbe
Ca un ţicnit m-am cufundat în zare,
Şi prin celule cu sinapse strâmbe
Am regăsit portiţa şi-o cărare.

Acum se leagănă pe stele visul
Iar vorbele se-ntrec în desfătare,
Am întocmit cu dragoste zapisul
Şi o aştept să-nveselim chitare.