Robul

robul de stefan doroftei doimaneanu

Robul
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
M-a refăcut din dor şi foc înaltul
Creându-mi visuri noi din suferinţe.

Puteam fi prinţ dar am ucis consemnul
Şi am furat iubire fără seamă,
Am fost surprins când mi-a zâmbit infernul
Şi m-a lăsat să evadez din teamă.

Sunt robul infinitului din mine
Muncesc din greu şi sap adânc în riduri,
Mi-am tapetat iubirea cu rubine
Şi-as vrea să mă adun din stropi de gânduri.

Credul în ale sufletului vorbe
Ca un ţicnit m-am cufundat în zare,
Şi prin celule cu sinapse strâmbe
Am regăsit portiţa şi-o cărare.

Acum se leagănă pe stele visul
Iar vorbele se-ntrec în desfătare,
Am întocmit cu dragoste zapisul
Şi o aştept să-nveselim chitare.

 

De acelasi autor: 

Ninsoare de toamna

La ceas

Surasul revederii

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.