A MAI CĂZUT UN CLOPOT
Poetului Adrian Păunescu
Autor: Gabriel Ionescu
A mai căzut un clopot în tăcere
Munţi , stele, oameni, totul , la glasul lui vibrau
Un ultim far, speranţă,în vreme de durere
Rămân doar multe versuri, drept candele ce-ardeau
Iubite creator de rime, n-ai murit.
Tu eşti viu încă-n inimi şi în carte,
Aşa vei fi mereu, la nesfârşit
De sus veghind ,tu, cel fără de moarte.
Rămâi cu bine, dar să ştii tu doar ,
In noi, tristeţea- i lumânare ce se stinge
Având speranţa de-a avea măcar,
Numai puterea de-a te putea plânge.
Puternica ta inimă de leu,
Avea răspuns la ori şi ce strigare,
Unde-i necaz şi unde este greu.
N-a reuşit şi pentru ea resuscitare.
El, Paunescu – i viu, El e prezent.
S-a aşezat pe veci în nemurire,
Cerând la toţi ,în semn de testament,
Un permanent Cenaclu de Iubire.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 