Sarutul

SĂRUTUL

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Ca multe alte lucruri, ce le oferă viața,

Sărutul este darul, ce îl primim de mici,

Căci prima dată Mama, când îi zărește fața,

Sărută copilașul. Și-n vile și-n chirpici.

 

Sărutul. Ce-i sărutul ? O formă de iubire,

Atingeri diafane sau fulger pătimaș,

El poate fi deasemeni și tristă amăgire,

Când cel ce dă sărutul, e doar un golănaș.

 

Sărutul dat iubitei, e foc vulcanic. Focul,

Ce arde ca o lavă. Ne luminează fața,

Și care ne arată, mereu unde ni-i locul,

Și fără el, săracă și tristă ne e viața.

 

Sărutul dat de Frate, sărutul dat de Soră,

E liniște. E pace, încredere, iubire,

E Legământul  sacru. Odat intrat în Horă,

Acesta-i pe vecie și fără despărțire.

 

Sărutul la Drapel, e simbolul credinței,

Este dovada clară, că ești un Patriot.

Înlătură din fașe, ideea neputinței,

Și-n tot ce-ți cere Țara, tu îi răspunzi  doar : Pot !

 

Sărutul umilinței ? E fals. Sincer, mai rar,

Îl dă cine se simte mai mic ca toți ceilalți

Te-ai vrea Sultan și-n viață, ești ienicerul doar,

Și-ți dăruiești sărutu-n speranța că te-nalți.

 

Mai e Sărutul Iudei, sărutul de trădare,

În stare să te vândă, pe  treizeci de arginți,

E ca o mușcătură. De șarpe. Ce ne doare,

Chiar dacă sărutații nu suntem niște sfinți.

 

Umilitor și josnic, e doar pupatu-n fund.

Și-n vremurile noastre, văd că sunt tot mai mulți,

Băloși fără mândrie. Limbricul e fecund

Și nu-ți face plăcere, să-l vezi sau să-l asculți.

 

Mai e Sărutul ultim. Sărutul  despărțirii,

Și nu doar disperarea, te face să îl dai,

Un Ort ce-l pui în frunte-n speranța regăsirii,

În lumea cea promisă, care se cheamă Rai.

 

Ca multe alte lucruri, ce le oferă viața,

Sărutul este darul, ce îl primim de mici,

E simbolul iubirii. Pentru Mosor e ața

Care-i leagă pe oameni.Giganți, Normali, Pitici.

 

De acelasi autor: 

Frunze in toamna

Ceapa

Minunea ochilor albastri