Noaptea-s fiu de imparat

noaptea-s fiu de imparat de mircea trifu

NOAPTEA-S FIU DE ÎMPĂRAT

Autor: Mircea Trifu

Dorm c-opincile-n picioare și-un ulcior cu apă,-n gând,
Iar sub pleopele închise mi-am ascuns o coală albă,
Trag o dușcă de cerneală căci mă pregătesc visând,
Să cobor de la fereastră, ajutat de-un fir de iarbă.

Și iau urma vechii urme pân’ la singura poveste
Care mi-a ramas în minte de când mi-a citit-o mama,
Mi-a trimis aseară noaptea să îi spun cum se sfârșește,
C-a uitat de-atâta vreme și o plictisește teama.

Și-am ajuns târziu la poartă, coasa ce mă ținea minte
Mi se gudura în palma ce-o hrănea cu fân tăiat,
M-a condus până în casă și-apoi s-a întins cuminte
Lângă vorba dulce-a mamei, unde-s fiu de împărat.

Ea privește pe furiș ochii ce-mi scrâșnesc nisipul,
Când sfârșesc a ei poveste și încep s-o scriu pe-a mea,
Doar să o citească mama poate-așa se-oprește timpul
Și-o să-și vadă-ntors copilul ce stă înc-ascuns de ea.

M-a batut un miez de noapte undeva pe lângă casă,
Coasa nu-i, nici vorba dulce, doar un vis decolorat
Dau opincile la lupi și mă fac că nu-mi mai pasă,
Când i-e dor de-a ei poveste fiului de împărat.