LUNA LUI MARTE
Autor: Mugurel Puscas
Trecut sau vis… Martie viu, fierbinte,
Zulufi de aur pavoazaţi cu flori,
Oraș vernal, acorduri de viori,
Albastrul ochilor, doruri ferite.
Comete mii, cu lungi stelare trene,
Îmi însoţeau pasiunile lumeşti,
Mă sfătuiam cu inorogi celeşti,
Împovărat de gânduri reci și terne.
Suave mlădieri dospeau mistere,
Pelin și miere, cer și nepătruns,
Un menestrel te admira abstrus,
Își construia o lume de himere.
Îmbrăţișaţi pe ţărm, cu jinduri grele,
Ne-am luat de mână pe alei de vis,
Înconjuraţi de aștri, din abis
Am renăscut, iubindu-ne pe stele.
Doi firavi ghiocei născuţi din brume,
Tandri, nebuni, în păr cu primăveri,
Ne îmbătam cu amor, trăind plăceri,
Fără oprelişti vălurind cutume.
Atingeri lungi, decor prodig şi nud,
Nubile trupuri, inimi răvăşite,
Exacerbau simţiri nebănuite,
Alean nestins şi saţ de verde-crud.
Trecut-au anii… Martie fierbinte,
Pecetea lui de foc, sărut divin,
E-n sufletele noastre, gingaș crin,
Strai cald, cu amintiri să ne alinte.
Zulufi de aur, ochi zglobii de bragă,
Doruri ferite zăbovesc din nou…
Luna lui Marte? Elegiac ecou,
Cu sâni de lut şi buze dulci de fragă.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 