Ciudata primavara

CIUDATA PRIMĂVARĂ

Autor: Gabriel Ionescu

Avem acum, o primăvară anormală,
Vizibil cam ieşită din tiparul anual,
E ba cu soare, plouă, ninge, ceru-i smoală,
Mă ia o ameţeală, parcă-s lovit de cal.

Azi ninge, -i frig şi bate tare vântul,
Clar, mâine va fi soare și totu-i înverzit
Urmează-apoi iar ploaie, de-ţi opreşte avântul,
Mai că nu știi de dormi, sau dacă te-ai trezit.

Of ! M-am cam săturat de vremea schimbătoare,
Păcat că nu mai e, ca-n timpul tinereţii,
Real, cănd era timp de soare, era soare,
Iar iarna, numai iarna, se strângeau nămeţii.

Mă rog, azi totu-i bramburit. Nu ştii ce vine,
Azi nu mai poţi prevede, nu ştii cum va mai fi,
Vezi cum schimbarea asta , se adună clar în tine,
Așa că-ţi lasă viaţa, clar fără jucării.

Români, avem protestatari năimiți în piață,
Abil manipulați, ca jalnice păpuși,
Atent Guvernatorul, e mândru, se răsfață,
Nădejdea lui ? Că cei ce îl contestă, sunt răpuși.

Or azi, când am trecut și pragul Centenarului Unirii,
Românii sunt mai fragmentați ca niciodat.
Mulți dintre-aleși fac numai lucruri împotriva firii,
Abia îi mai răbdăm, pe cei ce-n cap ne-au dat.

Liniște voi câțiva, nu toți, Români din Diaspora,
Ar cam fi bine să ne mai lăsați în pace,
Iar dacă ați făcut din Facebook, o Agora,
E doar a voastră. Nu ne impuneți nouă, ce vă place.

Și de vă credeți mai cinstiți ca cei din țară,
Iar tot ce spuneți, e doar Adevărul Absolut,
Trebui să știți că noi, am stat aici și nu afară,
Aici am stat și n-am plecat nici când nu ne-a plăcut,

Debusolat, când multe anotimpuri, toate noi,
Iar se-amestecă la mine în fereastră,
Nu pot să-mi fac, nici planul de nevoi,
Cred însă c-o să-mi pun o floare nouă-n glastră.

Obișnuit, pot depăna numai poveşti de viaţă,
Minuțios, în amintire, totu-i rânduit,
Un gând : Să nu depind de soare sau de ceaţă,
Numai în capul meu, am tot ce-am jinduit.