
Vânzător de ghiocei
Autor: Teodora Dumitru
După o întâmplare reală…
Pe o stradă-ngustă, lângă-o canapea ,
Sta un bătrânel cu-n coş de ghiocei ,
Şi pe lângă el cine mai trecea ,
Cu o voce stinsă, întreba….nu vrei ?
Îi am de vânzare, eu i-am adunat ,
Am fost la pădure şi am strâns încet,
Cât ,eu am putut ,să stau aplecat,
Şi-apoi cu migală i-am facut buchet !
M-am apropiat şi-am cerut să-mi dea,
Mai multe buchete cu grijă legate ,
Dar avea bătrânul o inimă rea ,
Că multe din ele-i fusese furate !
N-am putere tată, alții să adun,
Că-s bătrân, bolnav, oasele mă dor …
Dac-ajung acasă nu am cui să spun ,
Nu am nici un sprijin ,nici un ajutor !
Am luat ghioceii, pe toti i-am luat ,
Ca să nu-l mai văd cum tremură pe-afară,
I-am plătit pe toți şi mai mult i-am dat ,
Şi-a plecat încet spre autogară !
Venise de la țară cu autocarul
Să facă un ban ,zilele să-şi țină,
Doar ce-mi povestise ,mie , tot amarul ,
Nu pot să vă spun cât mi-a fost de milă !
Trăia singurel într-o casă veche ,
Şi uitat de lume şi de-ai lui uitat ,
Că de ani de zile , draga lui pereche,
A plecat departe , la cer a urcat !
Am privit din urmă cum se-n depărtează,
De-abia mai mergea ,trist şi necăjit,
Mi-am pus ghioceii pe toți, într-o plasă,
La copii pe stradă, pe toți i-am împărțit !
Grea e bătrânețe şi singurătatea,
Când nu ai cu cine să te sfătuieşti,
Greu mai e atunci când te duce soarta ,
Anii grei ai vieții singur sa-i trăiești !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Trist si dureros , sā-ti rezerve viata un astfel de apus !!
ApreciazăApreciază