Flori de păpădie ,
Autor: Teodora Dumitru
Mici steluțe de lumină,
Printre iarba mătăsoasă ,
Au umplut a mea grădină,
Doamne, cât e de frumoasă !
Parcă s-au desprins din Soare ,
Frațiorii lui mai mici ,
Și-au zburat din zare-n zare ,
Până au ajuns aici !
Iarba crudă-i luminată ,
De bănuții aurii ,
Mi-e grădina inundată ,
Parcă ,de niște făclii …
Milă mi-e să calc pe ele ,
Nu cumva să le strivesc ,
Parcă-s șiruri de margele ,
Doamne ,ce mult le iubesc !
Printre ele am trimis ,
Toate gândurile mele ,
Primăvara mi-a promis ,
Că are grijă de ele …
Mi le pune cu răbdare ,
Pe pufuri de păpădie ,
Să le ducă până-n zare ,
Când , ușor, vântul ,adie !
Tot pe puful ei ușor ,
Pun și griji apasatoare ,
Ca sa mi le ducă-n zbor ,
De se poate …pân la Soare !
Să mă umple primăvara ,
De culoare și lumină,
Ca să nu mai simt povara ,
Anilor care-or să vină !
De acelasi autor:
Poezii pentru sufletul meu 
Versuri atât de simple și frumoase „Milă mi-e să calc pe ele ,/ Nu cumva să le strivesc ,/ Parcă-s șiruri de margele” Cam așa ceva gândeam și eu azi dis de dimineață, când am văzut curtea plină de aceste flori! 🙂 Mulțumesc pentru versuri și pentru delicatețea și frumusețea sufletească desprinsă printre rânduri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poezie foarte frumoasă!
Lucrurile simple din natură ne fac cu adevărat fericiți.
De aceea le-a creat Dumnezeu – să ne bucurăm de ele.
Să ne facem timp să admirăm frumusețile create de Dumnezeu!
ApreciazăApreciază